În 2021 ne-am bucurat că ne-am întors la redacție – deși ocazional și cu mască – și că am făcut mai mult teren și interviuri în persoană decât în primul an de pandemie.
Vă invitim să (re)citiți textele noastre preferate de anul ăsta, scrise atât de echipa Scena9, cât și de colaboratorii noștri. Am explorat relațiile pe care le avem cu corpul, cu alcoolul, cu locuirea, cu politicul, cu natura sau cu banul public și ne-am reamintit că n-o să găsim soluții decât dacă vom continua să vorbim cu încăpățânare despre probleme. Dacă vreți să ne citiți și pe hârtie găsiți aici cel de-al patrulea număr al revistei Scena9.
Rușine, Ionuț Sociu
În copilărie auzeam des de la adulții din jurul meu întrebarea „nu ți-e rușine”? Mi-era adresată fie mie, fie surorii sau colegilor mei, de obicei după ce făcusem ceva ce nu ne era îngăduit. Asta în cazul în care nu mi se zicea mai drasticul: „să-ți fie rușine”! Ambele versiuni aveau efectul de a mă face să mă simt umilită, în loc să înțeleg de ce acel lucru era greșit.
Ionuț a făcut un gest tare curajos cu textul ăsta, și-a explicat atât lui, cât și nouă, cum a prins rădăcini rușinea care l-a locuit atâția ani și relația cu soluția pe care a găsit-o pentru a-i înmuia acest sentiment: alcoolul. E imposibil să nu te regăsești fie pe tine, fie pe cineva drag în rândurile lui. (Delia)
Satul văzut prin pahar, Maria Amarinei
După ce am citit textul Mariei în vară, m-am grăbit să-i scriu să nu se lase de scris. M-au impresionat finețea cu care înțelege natura umană și sensibilitatea cu care a scris despre relația unchiului Grigore cu alcoolul. La sfârșitul textului am aflat că studiază filosofia de câțiva ani și mi-am mai explicat profunzimea ideilor despre ce înseamnă pentru o familie, pentru un sat și până la urmă pentru o întreagă societate dependența de alcool. Atât textul Mariei, cât și cel al lui Ionuț se potrivesc perfect în prag de sărbători când suntem cu toții tentați să-l consumăm în exces. (Delia)
Te bucuri că se redeschide Grădina Alhambra? Îți dăm motive să te întristezi, Vlad Odobescu
Articolul ăsta e unul dintre cele mai importante ale anului pentru că iese din cercul vicios al internetului: noi publicăm, cititorii se indignează, nimic nu se schimbă, apoi apare alt motiv de indignare și uităm. Neregulile în renovarea Grădinii Alhambra, spațiu cultural cu multă istorie, au fost sesizate și semnalate rapid de colegul nostru Vlad Odobescu - în cele din urmă, mai repede sau mai încet, au venit și reacțiile. De la autorități, de la breasla arhitecților, dar și de la o parte a publicului, care a înțeles că se poate pune în pericol dacă girează o renovare făcută de mântuială, după românescul principiu „afară-i vopsit gardul…” Rămâne de văzut dacă acest caz consemnat va schimba câtuși de puțin aplicarea principiului cu leopardul în revalorizarea spațiilor culturale cu valoare istorică. (Ioana)
Frumoasă înseamnă slabă. Cât mai slabă, Simina Popescu
Cu textul ăsta am empatizat din prima, pentru că am propriile experiențe cu tulburări alimentare și știu că nu-s ceva de care „te vindeci”. Îți ajustezi comportamentele, (re)înveți ce înseamnă să mănânci normal, accepți să nu te mai pedepsești nemâncând sau vomitând - pe scurt, renunți la senzația de control pe care ți-o aduc tulburările astea. Însă procesul nu e liniar, iar recăderea e mereu după colț, rânjind la tine și încurajându-te să-ți urăști corpul. Simina Popescu nu doar că pune toate astea în pagină, cu sinceritate & vulnerabilitate, dar o și face într-un fel în care (și știu asta for a fact) nu sunt eu nici pe departe singura care a relaționat puternic cu materialul ei. (Ioana)
„Politicul e mai important decât artisticul.” Katia Pascariu, despre solidaritate, școală și sex, Ioana Pelehatăi
Anul ăsta, Katia Pascariu a fost așezată în lista globală din The New York Times a celor mai buni actori ai anului. Interviul ăsta te ajută să înțelegi istoria de viață a artistei și cum se leagă ea de teatrul politic pe care-l practică. (Venera)
„Sânge de roman”, Philip O’Ceallaigh
Scriitorul și traducătorul irlandez Philip O’Ceallaigh pornește de la Columna lui Traian pe urmele ideologiilor care au consolidat ideea că românii sunt un popor latin, care trebuie „purificat” cu orice preț de elemente străine. Într-o cultură ca a noastră, în care multe dintre întâmplările trecutului nu sunt nici măcar menționate în sala de clasă de la școală sau în manuale, subiectele istorice nu se epuizează niciodată. (Venera)
Bunica ta e mai ecologistă decât tine, Ioana Pelehatăi
Concepte pe care avem impresia că le-a inventat generația noastră, precum reutilizarea, reciclarea sau sustenabilitatea sunt practicate fără emfază de bunicii noștri. Ioana a scris despre proiectul Sfat, ce pleacă de la acest adevăr simplu. Sfat înseamnă 20 de cercetători în științe sociale cu vârste sub 30 de ani, care au stat de vorbă cu propriii bunici din orașe mici și mari ale țării despre obiceiurile lor prietenoase cu mediul și neștiute de noi, copiii epocii consumeriste. (Vlad)
Domnul Dan, explorator și nu prea, Ionuț Sociu
Acum câțiva ani văzusem un film de animație despre viața extraordinară a lui Dumitru Dan, globe-trotter și explorator născut în 1890, într-un sat de lângă Bacău, „omul care a făcut înconjurul lumii pe jos” și mă întrebam cum de n-am auzit până acum de toate astea. După ce a trăit aceleași mirări și s-a apucat să citească mai multe despre acest „Phileas Fogg de România”, Ionuț a descoperit tot felul de nepotriviri. Povestea lui Dumitru Dan vorbește despre câtă nevoie avem de eroi și despre cum suntem dispuși să trecem peste „detalii” pentru o poveste bună. (Vlad)
Blocuri strâmbe: cum ajungem să locuim prost pe bani mulți, Vlad Odobescu
Vlad a ieșit la o plimbare împreună cu Radu Negoiță, „un arhitect care vorbește fără ocolișuri despre țepele imobiliare ale ultimelor decenii”. O incursiune prin noile ansambluri rezidențiale, din Timpuri Noi-Vitan până în Militari-Chiajna și care s-a materializat în acest reportaj excelent. Nu e prima dată când Vlad scrie despre locuire (a mai făcut-o aici, tot împreună cu Radu Negoiță, aici & aici), e o temă pe care o documentează temeinic și la care tot revine din când în când. Încă o dovadă că Vlad știe cum să identifice subiecte mari & importante și pe care mulți dintre noi le ignorăm, deși ele sunt acolo la doi pași de noi.Fotografiile pentru acest material sunt realizate de Ioana Cîrlig. (Ionuț)
10 factori care încurajează extremismul, Adrian Cioflâncă
În urma amenințărilor și mesajelor de ură primite de Maia Morgenstern, directoarea Teatrului Evreiesc de Stat, istoricul Adrian Cioflâncă a făcut o trecere rapidă în revistă a cauzelor care duc la extremism. Pe lângă claritatea și concizia ce caracterizează acest articol, merită semnalat și fapul că textul a fost scris și publicat „la cald”, ceea ce l-a făcut să fie cu atât mai percutant și mai relevant în acele zile în care s-a vorbit mult despre antisemitism și alte forme de extremism. Impunitatea, oboseala civică, complicitatea instituțiilor, falsa cunoaștere, raționalizarea violenței - sunt doar câțiva dintre termenii analizați aici. (Ionuț)
