„Voi, artiştii, sunteţi nişte paraziţi. Meritați să fiți împușcați”. Asta ar spune cei care nu ştiu că mulţi artişti sunt preocupaţi mai întâi să supravieţuiască ca apoi să-şi permită să se ocupe de arta lor. Noul volum de poezie al Elenei Vlădăreanu vorbeşte fix despre frustrarea asta, despre captivitatea artistului/artistei în ecuaţia bani-muncă-timp liber. Cartea, proaspăt apărută în colecția „Vorpal” a editurii Nemira, vine la pachet cu o pagină de Facebook unde artiştii sunt îndemnaţi să-şi verse amarul şi să spună cum se îmbină cele trei aspecte în vieţile şi creaţia lor. Până se adună poveşti şi până la lansarea cărţii la Gaudeamus (sâmbătă, 25 noiembrie, ora 17.00, la Ceainărie), vă invităm să citiţi ceva din „Bani. Muncă. Timp liber” - „volumul cel mai direct al Elenei Vlădăreanu”, scrie Mihai Iovănel pe coperta a patra, „cel mai apropiat de ideea de manifest. Un manifest artistic, un manifest feminist şi feminin”, „o extragere brutală din fetişismul artei pentru artă.”
*
Să vorbim puțin despre bani.
Să vorbim puțin despre muncă.
Să vorbim puțin despre timp.
Vin întrebările.
O faci pentru bani?
Scrii pentru bani?
Ești artist pentru bani?
Nu ești mulțumit?
Uite ce condiții bune! Nu ai văzut sărăcia din jur?
Nu ți-e puțin obrazului să te plângi?
Când aveam douăzeci de ani era cineva care îmi spunea tot
timpul:
Voi, artiștii, sunteți niște paraziți. Meritați să fiți împușcați.
Eu, dacă aș avea o armă, v-aș lichida pe toți.
Dear Ms. Vladareanu,
With regret we have to inform you that you have not been
chosen for the residential scholarship in Vaduz in October/
November 2013.
However, we would like to thank you again for applying for
the scholarship and would like to encourage you to
occasionally visit our website www.traduki.eu for similar calls
for applications in Belgrade, Pristina, Sarajevo, Skopje, Split
and Tirana.
din păcate, pentru că ideea mi-a venit acum două săptămâni,
evenimentul nu e nicăieri bugetat.
așa că nu avem bani de onorarii
(n-avem de fapt nimic)
nu am primit un leu pe acest text
hai, mă, Elena, și tu acum!
nu, nu se plătește, e la bookfest, ce naiba?!
din păcate, nu, dar consumația la bar e gratuită pentru dvs.
în limita unei băuturi alcoolice și a unui suc sau cafea
îmi pare așa de rău că nu putem plăti contribuțiile
e foarte jenant
dar la al doilea tiraj vom reînnoi contractul
Stimată doamnă/ stimate domnule
Vă rugăm să primiți antologia la care ați contribuit
într-un singur exemplar. Cu respect, Editura.
Mulțumesc de antologie.
Dar nu ar fi trebuit să fie două exemplare?
De regulă, așa se procedează.
Ne pare rău, dar regulile sunt altele la noi.
Fiind o editură prestigioasă, scriitorii sunt încântați să colaboreze
cu noi
Și acceptă condițiile noastre.
Vă putem face o ofertă și mai puteți cumpăra un exemplar cu 10%
reducere.
Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar alte edituri, la fel de
prestigioase,
plătesc și un onorariu pentru contribuție.
M-am decis să nu beneficiez de oferta dvs. generoasă.
Potrivit contractului, fiecărui semnatar în antologie îi revine o
proporție de 2% din vânzări împărțită la 27. Peste un an puteți cere
situația tirajului.
Cu respect.
Editura.
Doar cafeaua, ceaiul și apa sunt suportate de organizatori.
Paharul de vin este 20 de lei. Da, știu că sunteți unul dintre
autorii lansați, dar astea sunt regulile, îmi pare rău.
ai fost plătit pentru colaborarea la această carte?
Nu.
ai fost plătit pentru colaborarea la această carte?
Nu.
ai fost plătit pentru colaborarea la această carte?
Nu.
ai fost plătit pentru colaborarea la această carte?
Nu.
ai fost plătit pentru colaborarea la această carte?
Ha-ha, ce glumă bună!
Ai fost plătit pentru această lectură?
Nu.
Ai fost plătit pentru această lectură?
Nu.
Ai fost plătit pentru această lectură?
Nu.
Această lectură nu este plătită.
Ai fost plătit pentru această lectură?
Bună întrebare. Nu. Pentru că suntem niște tonți. Trebuie să
facem ceva.
Trebuie să facem ceva.
Să facem ceva.
Să facem ceva.
Să facem ceva.
Nu trebuie să mai acceptăm.
Prima întrebare asta trebuie să fie: se plătește ori ba?
Nu se plătește, adio și la gară!
Trebuie să fim uniți, să ne vorbim între noi și să nu mai
acceptăm să mergem fără bani.
Poate ar trebui să facem un sindicat.
O uniune. Cei care sunt în uniune să nu accepte fără bani.
La un moment dat nu vor mai avea încotro și vor începe să
plătească.
Trebuie să fie clar. Niciun scriitor nu acceptă să citească fără
să fie plătit!
Mobilizarea!
O să punem noi lucrurile la punct!
Schimbare scrie pe noi!
Vom face istoria literară!
Vom face și vom drege!
Vom face marea cu sarea!
Vom face o mare brânză!
Vom face rahatul praf!
Vom face din rahat bici și vom face biciul să pocnească!
Le scrii o poezie și ei îți oferă o cafea.
Sau un ceai. La alegere.
Generozitate este numele lor.
80% dintre voi vă simțiți deziluzionați de starea actuală a
lumii
imigranți, războaie, nesiguranță, lipsa banilor, devalorizare,
ISIS
cerșetorii de la metrou, copiii jerpeliți, drepturile
homosexualilor
modificarea Constituției, boli, moarte.
Vestea bună e că explorarea părții creative a sinelui
ajută la îmbunătățirea perspectivei asupra vieții.
este dovedit științific că poezia poate avea un impact pozitiv
asupra emoțiilor voastre,
iar momentul unei cafele poate fi unul de inspirație.
Priviți-i: sunt fericiți frumoși
tenul pur nicio cută
Ca ei vreți să fiți
