În proiectul Neobservat, din care v-am mai adus pe Scena9 o bandă desenată, am încercat să strângem câteva indicii ale Bucureștiului de altădată, pornind de la vorbele schimbate cu trecători. Case care au adăpostit generații sunt pentru oamenii orașului nu doar simple locuințe, ci membri ai familiei. În cuvintele lor, și capitala pare să fi fost complet altceva față de visul nord-coreean betonat de Ceaușescu pentru posteritate. Nu am reușit să cuprindem cea mai mare parte a istoriilor personale, care împânzesc Bucureștiul, însă am apucat să îi cunoaștem pe câțiva din străbunicii și străbunicele mall-urilor și complexurilor rezidențiale care azi definesc peisajul urban.
Pe drumurile noastre printre straturile istorice ale orașului, oameni care trec deobicei neobservați ne-au ghidat prin amintirile lor despre București. Au vorbit despre vechiul cartier evreiesc, unii apucaseră să vadă bivoli bălăcindu-se la Dristor, câțiva știau de cartierul cu felinar roșu, Crucea de Piatră. Despre bulgarii care au asanat Delta Văcărești și grădinile lor ce se întindeau până la Grigorescu ne-a povestit un mecanic aromân din zona Mihai Bravu. Piața Bobocica fusese o cârciumă în poveștile pescarilor de pe Splai; azi e o bancă. O doamnă pensionară ne-a înșiruit câteva din cinemaurile care împânzeau zona Uranus, cartier învecinat cu Antim, în care îți petrecuse copilăria. Mai ține și azi minte sunetul măturătoarelor de la Piața Națiunilor, unde era și hala mare: „Singurul lucru ce mi-a intrat în reflex, de la înserate înspre dimineață auzeai măturătoarele tsch…tshc…tsch…Nu auzeai nimic, numai mătura o auzeai. Pe lângă unde am stat eu, a fost și casa familiei Cerchez, tribunalul… Au ras tot cartierul! Și-a fost Mănăstirea Schitu Maicilor, a mutat-o pe rotile.”
Mai jos, am prins în imagini câteva dintre întâlnirile astea cu oameni care poartă cu ei amintiri ale fețelor pe care Bucureștiul și le-a tot schimbat de-a lungul timpului. Am schițat din dialogurile cu ei scurte frânturi de istorie personală; la urma urmei, oamenii sunt cei care dau viață orașului și care-i păstrează în minte câte un muzeu. Așa că uitați-vă bine în jur, peste zece ani multe din locurile pe unde vă plimbați acum vor fi greu de recunoscut.
Comix realizat de Sorina Vazelina, în cadrul proiectului Neobservat, finanțat de ARCUB.
