Avioanele care bubuie afară de Ziua Aviației m-au inspirat să compun următoarea listă dedicată prezențelor aviatice în literatura română. Am alăturat, într-o enumerare care nu-și propune să fie completă, nuvele, romane, poezii și o revistă. Un lucru e sigur: Antoine de Saint-Exupéry nu s-a născut în România.
1. Revista Sburătorul
În cultura română au existat două reviste Sburătorul.
Prima, știută de toată lumea, este a lui E. Lovinescu, apărută cu mari întreruperi între 1919 și 1927.
A doua, pe nedrept uitată, este Sburătorul. Organ de propagandă pentru Ziua Aviației, scoasă la Arad în 1928.
2. Cezar Petrescu, Adevărata moarte a lui Guynemer
O nuvelă fantastică despre un as francez al aviației, care și-a înscenat moartea retrăgându-se undeva în Carpați pentru a trăi în liniște. Georges Guynemer a fost un personaj real, deși, evident, întâmplările expuse de Cezar Petrescu sunt ficționale.
3. Victor Ion Popa, Sfârlează cu fofează
Un copil de țăran visează să zboare, așa că sare de pe un deal cu niște aripi improvizate. Își rupe toate oasele, dar nu renunță la visul său. În cele din urmă ajunge să piloteze un avion made in Romania numit Lăstun. În ultima scenă aterizează în cap pentru a-și salva iubita agățată de roțile aparatului (nu întrebați cum ajunsese acolo).
Victor Ion Popa a compus și o biografie romanțată a lui Aurel Vlaicu, Maistoraşul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu (1939).
4. E. Lovinescu, Memorii
Cartea lui Victor Ion Popa despre Aurel Vlaicu este destul de proastă. Cea mai plastică evocare a pilotului român a fost făcută de E. Lovinescu în memoriile sale, publicate în anii ʼ30. Cei doi s-au întâlnit la Paris la începutul secolului trecut, în 1910. Lovinescu își scria doctoratul, iar Aurel Vlaicu venise pentru a cumpăra un motor pentru aeroplan. Iată ce povestește Lovinescu:
„Timp de trei zile, am avut, astfel, ocazia să constat impresia lăsată de Paris în sufletul ţăranului ardelean, care făcuse totuşi studii superioare la Budapesta şi München.
— Uite, Vlaicule, aici e Luvrul, îi spuneam eu, privindu-1 pe sub gene.
Vlaicu îşi ridică ochii spre Luvru, îl măsură cu metrul lor de preciziune, apoi exclamă, scuipând:
— Mare e, măi... să-i mama măsei... Trebuie să fi costat mulţi creiţari...
Peste o jumătate de ceas :
— Uite, Vlaicule, aice e Opera...
Vlaicu măsură şi Opera cu ochi de zidar, apoi tot scuipând:
— Mare e, măi, şi Opera... să-i... mama mamei masei. Şi ea trebue să ii costat mulţi creiţari!
Timp de trei zile, el a spurcat, astfel, toate monumentele Parisului, posedându-le în... mama-măsei sau în ascendenţa lor feminină împinsă până la al nu ştiu al câtelea grad, cu adaos de cruci, evanghelii, prescuri şi alte lucruri sfinte, într-o bogăţie de expresie ce contrasta cu obişnuita lui sărăcie verbală”.
5. Radu Tudoran, Anotimpuri
Radu Tudoran a rămas în literatura română în primul rând prin romanele Un port la răsărit și Toate pânzele sus!, dedicate amândouă călătoriilor pe apă. Însă tot el a scris Anotimpuri (1943), unul dintre primele romane românești despre aviație. Este o poveste de dragoste compusă, ca multe din cărțile lui Tudoran, din perspectiva unui personaj feminin. Avioanele și salturile acrobatice cu parașuta oferă partea de acțiune.
6. Horia Agarici, Acorduri și nuanțe (1942)
„A plecat la vânătoare Agarici / A plecat ca să vâneze bolșevici”: aceste versuri, scrise de Păstorel Teodoreanu și puse pe muzică în anii ʼ40, îl aveau ca personaj real pe Horia Agarici, aviator de elită în al Doilea Război Mondial. Acesta reușise să doboare trei avioane sovietice care atacau Constanța și fusese transformat peste noapte de propaganda lui Ion Antonescu în erou al aviației românești. Se pare că avea și simpatii legionare. După 1944, când situația s-a schimbat și Agarici n-a mai putut să vâneze bolșevici alături de nemți, a fost trecut în rezervă și apoi degradat.
Agarici a avut și veleități de scriitor. Inspirat și de experiența aviatică, a publicat un volum de poezii, numit Acorduri și nuanțe. Bun doar pentru vânătoarea de muște.
7. Radu Theodoru, Biografie de război
În vremea comunismului, chinuit de talent, Agarici a încercat să mai tipărească niște volume. În acest sens a contactat mai multe persoane cu conexiuni în lumea editorială. Printre aceștia se număra și Radu Theodoru, care-și amintea apoi cum a decurs convorbirea: „«Camarade, uite, am patru volume de poezii şi vreau să ţi le aduc dumitale să le publici, că ai posibilităţi». După câteva zile, eu am plecat pe mare, dar soţia mea l-a primit acasă pe Horia Agarici, care i-a lăsat patru volume de poezii, vreo 2.000 de pagini. Dar cine era să-mi publice 2.000 de pagini?”. Ce cuprindeau cele patru volume? „Unele poezii sunt de factură indiană, de filosofie indiană, altele de război. Unele sunt reproduse de mână. Paginile sunt legate cu tricolor şi învelite în pânză.”
Radu Theodoru era și el pilot de aviație, deși, născut, în 1924, nu mai apucase să ia parte la război. A publicat zeci de cărți de aventuri, în special romane și nuvele istorice naționaliste. Dar și un roman în patru volume, Biografie de război, dedicat aviației. După 1989 a intrat în Partidul România Mare și a tipărit numeroase cărți conspiraționiste, negaționiste și antisemite.
8. Doru Davidovici, Aripi de argint
Doru Davidovici s-a afirmat în primul rând ca autor SF, dar a publicat și în alte genuri. Îl amintesc aici, evident, pentru cele câteva volume de proză dedicate aviației: Culoarea cerului (1981), Aripi de argint (1983), V. de la Victorie (1988). Știa despre ce vorbește. Era pilot de vânătoare și instructor aviatic. A murit în aprilie 1989, la 44 de ani, prăbușindu-se cu MIG-ul 21 pe care îl pilota.
9. Ioan Roman, Fraţii Zimbrului
Acest roman a fost publicat în 1998, dar a fost scris, fără îndoială, înainte de 1990. Iată cum sună rezumatul făcut în Dicționarul cronologic al romanului românesc, editat de Institutul Sextil Pușcariu de la Cluj:
„Construirea de către România a unui model de avion supersonic performant deranjează firmele cu pretenţii din domeniu, care-şi doresc cu orice preţ distrugerea prototipului denumit «Zimbrul». Şeful unei reţele interlope din Franţa, de origine română, îşi trimite cei mai buni oameni în ţară pentru «soluţionarea» acestui caz. Lumea coruptă a fotbalului autohton, dar şi cea a armatei, de unde-şi racolează victimele Aurel Maican, omul de încredere al acestui boss mafiot, face aproape realizabil planul diabolic de nimicire a noului avion militar”.
Dacă zăriți într-un anticariat această capodoperă, dați-mi de știre.
Fotografie principală de Alex Powell, via Pexels
