N-am avut în copilărie colecția revistei „Pif”. Primul album Corto Maltese l-am citit după 30 de ani, ceea ce înseamnă că n-am ratat întâlnirea. Ca și Alice (în Țara Minunilor), ca și Gulliver, Corto nu este pentru copii și poate că nici pentru adolescenți. Doar după o anumită vârstă poți savura cu adevărat melancolia single malt a BD-urilor lui Hugo Pratt. De aceea este un pic ironic că primul album din serie apare la Editura Cartea Copiilor.
Dar nu mai contează. În sfârșit, după ani de așteptări și de zvonuri neconfirmate, Balada mării sărate, primul volum al unei serii-cult egalată în istoria benzilor desenate doar de Tintin-urile lui Hergé, este tradus în română! Tradus minunat (deși probabil din franceză, nu din italiana originală a venețianului Hugo Pratt) de Mircea Mihăieș, autorul unei cărți de referință – Istoria lui Corto Maltese: pirat, anarhist și visător (2014). Editura a preferat planșele originale în alb/negru, nu cele colorate ulterior. Și, din fericire, a ales un format mare foarte apropiat de cel original.
Titlurile pot fi citite în orice ordine, dar Balada mării sărate rămâne cea mai potrivită introducere. De altfel, primele albume sunt și cele mai bune. Cele de la sfârșit (Helveticele, Mu, orașul dispărut) cad într-un misticism oniric destul de plictisitor, din care n-am mai vrut să înțeleg nimic.
În Balada mării sărate, Corto Maltese este, ciudat, un personaj aproape secundar, oricum concurat ca importanță de Călugăr, conducătorul din umbră al contrabandei din Pacific desprins parcă din romanele gotice ale secolului al XVIII-lea (și reprezentat ca o pată neagră într-o glugă neagră), de Rasputin, criminalul dement de care-l leagă pe Corto o prietenie stranie, sau melancolicul și înfumuratul locotenent german de marină Slütter. Acțiunea e îngropată în insulele Pacificului în vremea Primul Război Mondial. În decorul ei putred și multietnic au loc operațiuni de spionaj, de sabotaj și de piraterie, amestecate, în atmosfera când de thriller, când de apatie dilatată, cu povești de dragoste condamnate să eșueze.
Corto, care apare de nicăieri, legat pe o plută de derivă, este deja format în acest prim episod. Volumele următoare nu vor face decât să adauge detalii. Este prin excelență eroul progresist, prieten al tuturor revoluționarilor și artiștilor de stânga, de la Stalin la Jack London. Deși ratează întâlnirea cu toate comorile pe care le vânează luând urma celor mai abracadabrante hărți, nu pare să ducă niciodată lipsă de nimic. Se prezintă drept căpitan de vas, dar nu-l vedem la comandă. E întotdeauna și oriunde la el acasă, într-un confort melancolic consumat între reverie și acțiune, între queste pe urma aurului și plimbări nocturne fără direcție, între iubite care mor și iubite care ucid. Rețeta unică a lui Hugo Pratt e de alternanță între ample episoade de siestă, în care personajele schimbă alandala replici perfecte, și secvențele de acțiune pură. O astfel de rețetă este ignorată cel mai adesea în filmele actuale „de acțiune”, care sunt numai allegro, fugă înainte în viteză, nelăsându-și pasagerii să arunce o privire în lateral.
De ce toți neoconii români par să îl iubească pe Corto? H.-R. Patapievici, în Zbor în bătaia săgeții, a scris pagini vibrante despre el. Mihăieș, cum am spus deja, i-a dedicat o carte. Ioan Stanomir (care prefațează Balada mării sărate) a mâzgălit și el una. Date fiind progresismul și CV-ul lui Corto, este inexplicabil.
Bonus
Cei interesați de umbra lui Corto Maltese în literatura unor autori români pot citi cu maxim folos romanele Derapaj (2006) de Ion Manolescu și Ne vom întoarce în Muribecca (2014) de Sebastian A. Corn. Cartea lui Corn – aventură în jungla amazoniană în care apare ca personaj nepotul lui Corto – este o capodoperă, iar volumul lui Manolescu, thriller conspiraționist postmodern bântuit de eroul lui Hugo Pratt – ratează de puțin categoria masterpiece, deși rămâne de referință. În Camera obscură. Vis, imaginație și bandă desenată (2014), Ioan Stanomir a produs două mostre de fan fiction cu Corto și Tintin, dar cam lame, așa că nu le-aș putea recomanda.
Hugo Pratt, Corto Maltese. Balada mării sărate, traducere de Mircea Mihăieș, prefață de Ioan Stanomir, Editura Cartea Copiilor, 2016, 172 pag., 65 lei
