În luna mai, am fost în comuna Ciurila, județul Cluj, să văd cum sună educația muzicală cu instrumente reale într-o școală. Bogdan Vaida, pianist, și Anamaria Meza, compozitoare, formează echipa Classic for Kids, un proiect menit să aducă muzica la copii din locuri dezavantajate cultural, precum sate sau orașe mici. După atelier, am căutat să înțeleg cum ajută muzica la dezvoltarea copiilor. Am vorbit cu Ana-Maria Rusu, profesoară de muzică nominalizată la Global Teacher Prize, și Ana Dubyk, cântăreață de jazz care ține sesiuni de terapie prin pian pentru copiii cu tulburări din spectrul autist. Hai cu mine să vezi ce am aflat.
Până la Școala Gimnazială din Ciurila, traversezi un drum abrupt, neasfaltat. Aici învață 112 elevi, de la grădiniță la clasa a VIII-a. Astăzi, pe hol se aud clape de pian.
„No, mă, da’ voi știți cine-i Mozart?”, întreabă Bogdan Vaida. Are 43 de ani și e pianist.
Un grup de 15 copii de clasa 0 și I privesc nedumeriți. Stau pe niște perne colorate care înlocuiesc băncile și scaunele. Au între 5 și 8 ani, se așează pe grupuri și se uită uneori la învățătoare, care le fac semn să fie cuminți. În fața tablei, echipa Classic for Kids a așezat un pian, un panou cu logo-ul lor și păpuși de mână.
Există o corelație între numărul de ore de muzică din școală și notele mari. Notele au crescut la elevii de clasa a X-a care au avut mai multă pregătire muzicală, în comparație cu cei care nu au făcut. Studiul s-a făcut pe un grup de 112.916 elevi de la patru școli din Canada.
„Noi când primim instrument?”, întreabă ei, ca răspuns.
„Asta era surpriza. Voi ați fost și anul trecut, așa-i?”, râde Bogdan.
Caravana Classic for Kids e la a doua ediție în acest an – un proiect de educație muzicală inițiat de pianistul Bogdan Vaida din Cluj-Napoca, prin Asociația Classic Unlimited.
Un concert de pian într-un atelier de motociclete în 2015 – așa a pornit Classic Unlimited. Pe atunci, Bogdan locuia în Germania, unde plecase cu o bursă Erasmus. Și-a dorit să ducă muzica clasică acolo unde oamenii își petrec viața zilnic – în fabrici, magazine, școli sau biserici. S-a întors în România acum șapte ani și a luat cu el și proiectul. De atunci, a susținut 65 de concerte în 20 de orașe din țară, ca Jibou, Gherla sau Reșița.
„Tot mergând [la concerte de muzică clasică], am văzut că spectacolele nu erau potrivite pentru copii, că n-aveau răbdare două ceasuri să asculte”, spune Bogdan. „Și am vrut să le ofer ceva și lor.”
Așa a gândit atelierul de educație muzicală Classic for Kids. A cerut ajutorul altor compozitori, dintre care a continuat cu Anamaria Meza. Ea are 43 de ani și momentan se ocupă cu îngrijirea propriilor copii. Atât Anamaria, cât și Bogdan au absolvit Academia Națională de muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.
Atelierul are trei părți – Bogdan susține un miniconcert de pian, apoi Anamaria învață copiii mișcări prin care să țină ritmul unei melodii cu propriul corp. Participanții primesc la final instrumente de percuție și pianine, ca să încerce și ei să cânte. În 2023, Classic for Kids a ajuns la 1000 de copii din 8 comunități din mediul rural și urban mic și la peste 35000 de copii, părinți și bunici prin canalului de YouTube.
Bogdan cântă la pian un fragment muzical pe care Mozart l-a compus la cinci ani. Lângă pian, copiii pot vedea afișul atelierului, cu multe animale. „Animalele mergeau la bal?”, întreabă unul dintre ei.
Bărbatul le povestește atunci despre „Carnavalul Animalelor”, o suită muzicală în 14 părți compusă de Camille Saint-Saëns. Compozitorul francez s-a remarcat acum peste 100 de ani prin piesele sale cu caracter biblic. Compunea multe drame romantice și tragice, așa că a interzis „Carnavalul Animalelor” până la moartea sa, ca să nu-și strice reputația de compozitor „serios”.
La Ciurila, elevii fac educație muzicală cu profesoara de tehnologică. Directoare școlii, Luminița Bărnuțiu-Georgiu, spune că profesoara încearcă să respecte programa cât poate, însă nu e de specialitate. Catedra de educație muzicală de aici are patru ore, adică sub o normă întreagă. Niciun profesor calificat nu se prezintă pentru post, pentru că ar trebui să cumuleze cu ore de la alte școli și apoi să facă naveta de la una la alta.
„Educația muzicală este o materie care îi formează pe copii să fie sensibili”, spune Ana-Maria Rusu, profesoară de muzică. „Și o face mult mai ușor decât desenul sau altă artă, pentru că limbajul muzical este cel mai accesibil”.
Experiența copiilor cu muzica le antrenează capacitatea de anticipare, planificare, sincronizare și memorare. De exemplu, când cântă la clape, copiii trebuie să anticipeze mișcarea degetelor.
La Ciurila, elevii fac educație muzicală cu profesoara de tehnologică. Directoare școlii, Luminița Bărnuțiu-Georgiu, spune că profesoara încearcă să respecte programa cât poate, însă nu e de specialitate. Catedra de educație muzicală de aici are patru ore, adică sub o normă întreagă. Niciun profesor calificat nu se prezintă pentru post, pentru că ar trebui să cumuleze cu ore de la alte școli și apoi să facă naveta de la una la alta.
„Educația muzicală este o materie care îi formează pe copii să fie sensibili”, spune Ana-Maria Rusu, profesoară de muzică. „Și o face mult mai ușor decât desenul sau altă artă, pentru că limbajul muzical este cel mai accesibil”.
Ana-Maria are 43 de ani și predă muzică la Colegiul Național „Unirea” și Școala Gimnazială nr. 5 „Anghel Saligny” din Focșani. A învățat la Școala Gimnazială de Arte „N.N. Tonița” din Bârlad și a absolvit Conservatorul din Iași. Este profesor Merito fost selectată în Top 50 Global Teacher Prize al celor mai buni profesori din lume. Am întrebat-o cum predă ea educație muzicală copiilor.
„Luăm o piesă de Vivaldi care este deja remixată hip-hop sau trap Și le spun: Uite, băi, copii, această piesă are aproape 400 de ani, ce cap a avut Vivaldi ăsta, care nici măcar nu și-a dorit să fie compozitor, el și-a dorit să fie preot. Piesa aia le rămâne în cap și uneori vin și-mi spun: Doamna, cum se numea melodia aia pe care ne-ați pus-o atunci? Că îmi plăcea tare. Sau că au pus-o la un proiect. Pentru mine asta este feedback că ceea ce am făcut eu are sens”.
Ana spune că e important ca elevii să asculte muzică clasică, pentru că stă la baza tuturor. „Astăzi niciun artist – Smiley, Lady Gaga, Tzanca Uragan – nu ar fi cântat fără principiile impuse de cei de acum 200-300 de ani. Ei au stabilit principiile muzicii și le-au făcut atât de bine încât nimeni n-a mai simțit nevoia să le modifice de atunci până astăzi”.
Procesele din creier asociate cu atenția și memoria se activează mai intens atunci când ascultă muzică la copiii între patru și șase ani care au participat la lecții de muzică față de cei care nu au participat. În plus, au o capacitate mai mare de memorare în general.
În București, Ana Dubyk face terapie prin pian cu copii din spectrul autist. Are 31 de ani, e cântăreață de jazz și compozitoare.
„Ce e muzica? Muzica e un limbaj diferit”, spune ea. „În momentul în care studiem muzică învățăm o limbă nouă. Și este, poate, cea mai universală limbă. Pentru că, deși are dialecte diferite, în funcție de cultura din care vine, baza e vibrație. Muzica e vibrație. Și vibrația asta se regăsește în tot”.
Terapia prin pian este complementară celor validate științific. Îi ajută pe copii să își dezvolte motricitatea, pentru că își sincronizează degetele pe clape, și limbajul, prin vocalize și cântece.
„Cred că muzica ne dezvoltă partea asta de creativitate și adaptabilitate”, spune Ana Dubyk. „Muzica e un fel de joacă. Poate combina partea creativă cu partea de disciplină. Și asta mi se pare că e foarte, foarte mișto. Chiar am întâlnit copii care aveau idei și voiau să compună și cred că ar trebui să susținem foarte mult partea asta de explorare. De ce pot să încerc eu cu pianul ăsta?”.
Anamaria Meza a scris piesa „Vânătoarea” special pentru atelier și a pregătit partea de ritm și improvizație.
„Vânătorul rămâne cu buza umflată la final”, mă asigură Ana când o întreb de ce a ales așa o activitate crudă pentru animale. „Am vrut să fie în ton cu tematica, dar să fie contrastant și palpitant ca sunet. Episodul de goană oferă suspans, iar eu interpretez cu păpușile pentru mâini, ca să mențin atenția copiilor”.
La ultima parte a atelierului, Bogdan și Ana împart copiilor instrumente – xilofoane, pianine, instrumente de percuție. În clasă toate sunetele se combină și toată lumea se joacă. Mă așez lângă Rareș, 6 ani, și cântăm la pianină. Lui aia îi place, pentru că e mai mare. Învață primul acord din piesa leului și îl cântăm împreună. Când trebuie să le dea înapoi, copiii se desprind cu greu de instrumente.
Bat palma cu Rareș și îi dau un sticker cu Classic for Kids. „Copiii o să își amintească pianul”, spune Luminița. „Încă ne povestesc de atelierul de anul trecut”.
