Shhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh!!!!
Acum ceva vreme am văzut pe o listă de muzee de la noi Muzeul Ceasului din Ploiești. Nu auzisem de el. În schimb, pentru mulți prieteni din București și din partea asta a țării era un punct de referință. Muzeul apare pe traseul tuturor excursiilor școlare; la fel cum, în zona unde am crescut eu, toate călătoriile cu clasa bifează salina din Turda sau Peștera Urșilor din Bihor.
M-am întrebat cine mai merge la muzee în România, mai ales la cele mici. Care e rostul lor? Ce semnificație au în viața orașelor? Cum le descoperă copiii și ce impact are experiența asta asupra felului în care se vor raporta mai încolo la cultură?
România e pe ultimul loc în Uniunea Europeană la consumul de cultură, arată datele Eurostat. Doar 27% dintre românii de peste 16 ani au participat la o activitate culturală în 2015. Adică au mers măcar o dată în acel an la film, la muzeu sau la un concert. Prin comparație, media europeană e de 64%.
Cu toate astea, numărul celor care vizitează muzee la noi a crescut în ultimii ani, conform datelor de la Institutul Național de Statistică. În 2017, au fost înregistrate aproape 16 milioane de vizite (inclusiv ale turiștilor străini) la muzeele în România, comparativ cu 10.4 milioane în 2005. Cei mai puțini vizitatori în ultimii 15 ani au fost în 2010, anul austerității și al tăierilor bugetare: în jur de 8.9 milioane de vizite, adică aproape jumătate față de 2017. (Numărul e calculat pe baza numărului de bilete vândute plus numărul vizitatorilor la „Noaptea Muzeelor” și include și vizitele repetate. Dacă aceeași persoană merge de patru ori pe an la un muzeu, de exemplu, sunt înregistrate patru vizite.)
Problemele financiare reprezintă unul dintre motivele pentru care oamenii nu prea consumă cultură. Dar nu e singurul. Când vine vorba de muzee, motivul principal invocat pentru participarea redusă în rândul românilor e lipsa de interes (26%). Pe locul 2 e lipsa proximității (22.3%), banii fiind abia pe locul 3 (20.1%).
Am mers la Muzeul Ceasului din Ploiești la mijloc de aprilie, în timpul „Școlii Altfel”, un program național dedicat activităților extrașcolare, în care clasele de copii iau cu asalt muzee și alte obiective turistice, după ce profesorii sunt nevoiți să lupte cu munți de hârtie și birocrație ca să programeze activitățile astea. Scopul programului e „să contribuie la dezvoltarea competenței de învățare și a abilităților socio-emoționale în rândul copiilor preșcolari/elevilor”.
Peste 30 de clase au vizitat în aceeași zi cu mine muzeul înființat în 1963 și mutat în actuala locație în 1971, într-o clădire construită în 1890 pentru Luca Elefterescu, fost prefect de Ploiești. Dar omul din spatele colecției de ceasuri a fost istoricul și profesorul Nicolae Simache, un muzeograf extrem de pasionat. Acesta nu a avut familie, iar „muzeele au fost copiii lui”, mi-a spus Tatiana Ristea, muzeograf șef la Muzeul Ceasului.
Fiecare clasă a avut 20-30 de minute să viziteze muzeul, ascultând explicații despre ceasuri de la muzeografi, după care fuga la autocar și următorul muzeu. Nici unul dintre elevi nu a pus întrebări în cele 2 ore pe care le-a petrecut acolo. O fată a ridicat la un moment mâna să întrebe ceva, dar profesoara i-a aruncat o privire de „nu deranja” și fata a lăsat mâna jos.
Ascultați mai jos un reportaj audio despre cum consumă elevii cultură în 2019. Explică poate și de ce lipsa de interes e motivul principal pentru care românii nu merg la muzee.
„Stăm cu fața la doamna și ascultăm. Fiți atenți ce spune, că vă întreb după vacanță.”
Alex Nicolescu a mixat sunetul. Alex „e un fel de sunetist. S-a întors în țară după 10 ani și crede că se putea și mai rău."
