Magazinul de suvenire din Sibiu, pe fațada căruia supraviețuiește o lucrare a artistului Mircea Nicolae, a fost resuscitat de două organizații care aduc împreună artele și inițiativele civice. Am aruncat un ochi la primele semne de viață ale spațiului independent Artă.nonstop.
Numărul 13, pe strada Tribunei din Sibiu. La un moment dat, doar un spațiu gol, într-o clădire din centrul istoric, cu fațada cam decrepită. Un magazin de suvenire, pentru o vreme, apoi un loc râvnit de un bijutier local. Peste toate, un magnet turistic pentru vizitatorii burgului medieval, devenit un Instagram spot foarte ofertant. Un reper iconic care de mult timp nu mai trece neobservat. În ultimul deceniu, nenumărați ochi l-au privit, nenumărate imagini l-au imortalizat. Cumva, dinamica imprevizibilă a străzii l-a confiscat brutal, convertindu-l într-un reper comunitar, accesibil însă doar pe dinafară. Doar atât? Ce se întâmplă acum, dincolo de vitrină? Cine și cum îl va folosi, dând cu adevărat sens locuirii lui?
La început n-a fost cuvântul, ci gândul: Ceea ce am scris e legat de un anume automatism mental de care vreau să scap, pentru a merge mai departe, scria artistul Mircea Nicolae despre lucrarea lui de pe fațada micului magazin din centrul Sibiului.
Scris de mână alb pe fond negru. O caligrafie atemporală. Expresia unuia dintre memorabilele gesturi artistice soft-polemice ale lui Mircea Nicolae (Ionuț Cioană), artist vizual poetic și radical, complex și versatil, a cărui dispariție, în această vară, la numai 40 de ani, a lăsat un dureros gol în lumea noastră culturală. „Mă gândesc la ea/non stop” este Intervenția cu numărul 42, singura, se pare, care mai există din cele 100 de astfel de lucrări realizate de Mircea Nicolae în diferite spații publice. Despre cum s-a născut ideea și cum a decurs procesul concretizării ei puteți afla din articolul pe care Ionuț Cioană l-a scris acum doi ani pe Scena9.
Povestea intervenției de pe Tribunei nr. 13 este cu atât mai impresionantă, cu cât gesturi performative de acest tip, dincolo de estetismul grafico-pictural și de poetica vizuală a revoltei implicite, presupun și un exercițiu de atitudine. Anonimatul, clandestinitatea/invizibilitatea, abandonul întregesc ritualic scenariul intervenției respective. Sortită efemerului, ea supraviețuiește, de regulă, un timp limitat. Însă lucrarea lui Mircea Nicolae de la Sibiu nu numai că rezistă timpului, ci, spre însăși mirarea artistului, a devenit o amprentă identitară a comunității. Locul de pe Tribunei, nr. 13 a ieșit, astfel, din spațiul fizic al banalității și a intrat în harta simbolic-afectivă a orașului, iscând un întreg corolar de percepții, stări și accente emoționale. Mai găsim în biografia acestui loc expresia cea mai concretă a caracterului social pe care-l arte arta: magazinul de suvenire, pozele-clișeu ale trecătorilor, ale mirilor sau ale perechilor îndrăgostite arată că, după terminarea lucrării, ea a intrat pe mâna unui public eterogen și capricios, care a revendicat-o după bunul său plac, independent de miza inițială a artistului.
Nonstopul de artă
În weekendul care a trecut, în Sibiu, cu prilejul Nopții Albe a Galeriilor (NAG), locul de pe Tribunei nr. 13, a început un nou capitol prin care își spune mai departe povestea, poate în cel mai inspirat mod cu putință. Am trecut pe acolo, pentru a surprinde mișcarea, rumoarea și acel „du-te vino” înăuntru-afară.
„Suntem o comunitate de prieteni, iubitori de artă, artiști și activiști civici, care de vreo cinci ani ne tot întâlnim on și offline, pentru a discuta despre câteva proiecte la care ținem și despre cum am putea crea un mediu cultural efervescent în Sibiu. Astfel a intrat și spațiul de pe Tribunei, nr.13 în atenția noastră,” povestește Monika Tompos, de la asociația Develop din Sibiu, care împreună cu uzinaduzina de la Cluj, pune proiectul pe picioare. Dacă Develop activează la intersecția dintre cultură, mediu și spațiu urban, la uzinaduzina artele se întâlnesc cu arhivele, tehnologia și inițiativele civice. „Ideea a fost a artistului George Roșu, care ne-a sunat, în vară, după ce a murit Mircea Nicolae. Şi pentru că vitrina de pe Tribunei 13 face parte deja din identitatea culturală a oraşului, ne-am gândit ce am putea face ca acest loc să dăinuie. Și, firește, pentru că notorietatea locului i se datorează unui artist, am decis că va fi un spațiu dedicat artei contemporane, cu câte o expoziție lunară. Pentru artă, în general nu prea sunt bani, aşa că şi cu prilejul acesta am apelat la voluntari,” spune Monika.
Pe cât de celebră fațada, pe atât de mic și necunoscut încă interiorul. Locuirea lui a început, de fapt, în aceste zile. De vineri încoace, spațiul se animă, seara mai ales, cu rumoarea voluntarilor care vin să zugrăvească, să scoată parchetul laminat și să-l rașcheteze pe cel vechi, de lemn, aflat dedesubt. Afară, se stă la taclale și la un pahar cu vin. Trecătorii se opresc mirați. În vitrină tronează o găleată, un mop și alte câteva ustensile domestice. Turiștii veniți la Noaptea Albă a Galeriilor întreabă dacă e o expoziție de artă, crezând că e vorba de o instalație sau de un decor atipic. Sub ochii noștri, Tribunei nr.13 devine un spațiu destinat artei, care stă deja sub semnul implicării civice. Și va continua în acest fel. Cum ideile bune se nasc prin dialog, inițiatorii s-au întrebat cine vor fi cei care vor intra aici și cum? „Atunci ne-am gândit: ce-ar fi ca spațiul să funcționeze cu adevărat nonstop? Adică să-l poată vizita absolut oricine, prin rezervare prealabilă, pe site, și pe baza unui cod primit la intrare.”
Ceea ce se întâmplă acum cu spațiul de pe Tribunei, nr. 13 poate fi inclus într-un fenomen socio-cultural și de transformare a mentalităților mai amplu, vizibil de ani buni, și în arta contemporană urbană. El înseamnă civism și proiecte creativ-colaborative. Artiștii invită oamenii să participe în actul creației lor, să nu fie doar consumatori pasivi și contemplativi ai artei, ci să inspire schimbarea prin propriile idei, viziuni și acțiuni. Iar lucrul ăsta ne reamintește, uneori, crud și frust, alteori subtil și ambiguu că suntem legați și responsabili nu doar unii față de ceilalți, ci și de tot ce ne înconjoară.
Deocamdată, programul expozițiilor de la Artă.nonstop, de care se va ocupa artistul George Roșu, cu amestecul lui de sarcasm, poezie și linii esențializate, e work in progress. În perioada următoare, George va alege artiștii și conceptul expozițional, pe care-l va pune în mișcare pe axa Cluj-Sibiu. „ Ăsta e unul dintre pincipiile lui - practic, fiecare expoziție va fi surpriză și pentru noi. Ne dorim să pornim sincer în aventura asta spunând din start că va fi un loc al experimentelor și al experienței” explică Monika Tompos.
George Roșu nu dezvăluie încă detalii despre prima expoziție de la Artă.nonstop, care se va întâmpla, cel mai probabil, toamna asta. Știe însă că ar vrea un loc fresh, cu expoziții „care să contrazică imaginea turistico-kitsch pe care a obținut-o spațiul”.
Foto: Eduard Gross
