Filip decupează concentrat o fâșie de plastic roșu, pe care o lipește pe coala de hârtie, unde se odihnesc unul lângă altul un bărbat galben și un ghiveci de flori, pe care toată lumea îl confundă cu o găină. „Ce e linia aia?” îl întreb. ”E pentru textură”, zice. „Da’ textura ce e?” „Textura e aia din care e făcută lumea”, mi-o servește el, după o lungă pauză de gândire. Filip are 7 ani și e unul din 45 de copii care după ore la centrul social de zi „Eu și prietenii mei”. După ce, în ultimele două luni, puștii și-au share-uit din imaginație la ateliere cu unii din cei mai activi artiști contemporani din România, azi își deschid expoziția. Veștile foarte bune sunt că: lucrările pe care le veți vedea la Artă faci, şcoală primeşti pot fi luate acasă, contra unor donații; banii strânși vor transforma sălile unde-și fac lecțiile în Spații creative pentru educație.
Când am ajuns zilele trecute la centrul din cartierul Berceni, copiii stăteau regulamentar la mese. În afara câtorva indicii, centrul avea același aer de capsula timpului pe care-l au încă multe grădinițe și școli, unde programa de lucru manual nu s-a înnoit prea de curând. Rezultatul: o expoziție permanentizată pe pereți, unde icoanele desenate de copii alternau cu compoziții în spumă poliuretanică aurie. Împreună cu cei de la Asociația MATKA, venisem la ultimul atelier din proiectul-pilot, prin care vor să facă schimbarea la față a spațiilor din școli și centre de stat, unde copiii își petrec mare parte din zi. O parte dintre copii urma să lucreze colaje cu KITRĂ, ilustrator și street artist, iar cei mai mari urmau să construiască alături de arhitectul Justin Baroncea jucării din componente electronice reciclate.
Înainte să se apuce hiperactivi de lucru, o ultimă încurajare din partea personalului: „Fiți cuminți, că altfel vă duc să faceți matematică!”. Cu formele din folie de plastic decupate de Nicu Duță (KITRĂ), a început nebunia 2D: „Eu fac un rege! Hei, eu fac o găină cu mănușă! Domnule, îmi tăiați și mie o coroană?” & multe alte idei ce-ar fi putut da instant tot atâtea titluri unor volume de poezie. Deși mai lucrase cu copii la ateliere de street art, Nicu recunoaște că era un pic emoționat – „nu prea știu cum să mă comport cu copiii, cu sinceritatea lor”. Puștii însă continuau să creeze în legea lor scenarii pe bandă rulantă: „Aici am făcut un târnăcop viu! Când omul stă, el minează singur în pământ”, „DNA e un bloc mare, plin cu polițiști.”
În sala de vizavi, Justin abia dacă făcea față tuturor cererilor: „Domnu’, ne tăiați și nouă niște aripi?” îl trăgea de mână o fetiță pistruiată, agitând o folie de plastic și o țeavă de aluminiu. Un rând întreg de băieți meșterea avioane în serie, alții își cârpeau puști cu lunetă, o fetiță stătea cu ochii în tavan. „Tu ce faci?” am întrebat-o. „Eu fac echipă cu ea”, mi-a răspuns prompt. Din piesele donate de Ateliere fără frontiere au ieșit în două ore jucării ca din arsenalul unui maestru steampunk. Chiar și după ce atelierul se terminase demult, Rareș nu se îndura să-și lase la o parte invenția, un calculator care-a capitalizat cea mai multă invidie.
Repriza de colaj și bricolaj a venit după ce, împreună cu artiști ca Lea Rasovszky, Suzana Dan, Ștefan Câlția, Sorina Vazelina, Irlo și George Roșu, copiii au tot experimentat prin desen, pictură, stencil, benzi desenate. La atelierul condus de George Roșu, de pildă, copiii au avut de creat un trenuleț. „Mai exact, fiecare copil trebuia să facă un vagon de tren decupat din hârtie, îndoit, lipit și apoi personalizat,” povestește George Roșu, care în lucrările lui face din scris un personaj. „La final, vagoanele lor formau un trenuleț. Fără locomotivă. Desigur că cei aproximativ 10 copii au întrebat de ce nu facem și o locomotivă. Răspunsul a venit tot de la ei: «Locomotiva suntem noi. Noi mișcăm trenulețul.» Au zis. Pricepuseră exact despre ce era vorba și asta mi-a plăcut tare mult.” George spune că la fiecare atelier cu copii pe care l-a avut, a văzut desene care l-au făcut invidios: „Așa a fost și aici. E foarte interesant cum își pun ei problemele de estetică, de compoziție și tehnică în desen. Teoria mea e că ei nu desenează ci «fac» un obiect sau altul. Pentru cei mai mici, ceea ce au desenat pe hârtie nu mai reprezintă doar desenul lor ci obiectul în sine. Am doar de învățat din acel mod natural cu care creează și cu care iau decizii în momentul acela.”
O bună parte din lucrările rezultate în această primă colaborare, care îi aduce pe artiști aproape de copii, vor fi expuse, începând de azi, la Amzei 5 Studio Space (str. Piaţa Amzei nr. 5) din București. În schimbul donațiilor, puteți avea propria colecție de artă venită „direct de la sursă”; adică din frenezia aia a copilăriei, pe care mulți artiști adulți încearcă s-o invoce. Dar mai ales îi puteți ajuta pe copii – nu doar pe cei 45 de copii care merg azi la centru, ci și pe sutele de copii care vor mai tot veni – să învețe în spații care să inspire și să stârnească la colaborare. Pentru că donațiile vor fi folosite pentru producerea mobilierului din sălile lor de clasă. Povestea de la „Eu și prietenii mei”, unde vin „copii cuprinși între 6-15 ani care nu au posibilitatea unei supravegheri, din familii aflate în situații de dificultate, fără posibilități materiale din partea familiilor de origine”, e doar un pilot. După ce vor fi gata primele spații creative, cu ajutorul Wolfhouse Productions, în colaborare cu arhitecţii Justin Baroncea și Adela Iacoban, Asociația MATKA are de gând să dea un refresh altor școli, unde culorile din mintea copiilor nu-și găsesc niciun corespondent în jur.
„Îmi amintesc că la noi în școală (unde făceam tot în limba germană) aveam o oră de desen pe săptămână. Era privită ca o oră de pierdut timpul, de relaxare, un fel de pauză mai lungă. Dar tot acolo am aflat de Van Gogh, de toți ăia mari,” spune George Roșu. Dar ca arta să devină în școală altceva decâ o oră de „umplutură”, e nevoie de ceva mai mult. ”Important ar fi să existe oameni pasionați de meseria lor, bucuroși sa-i bucure pe cei mici și, dacă s-ar întâmpla asta, cu siguranta vor veni cu tot felul de soluții care să-i bucure pe copii,” crede KITRĂ.
Expoziția „Artă faci, școală primești” va avea vernisajul pe 1 iunie, la ora 18, la Amszei 5 Studio Space. Expoziția va fi deschisă până pe 15 iunie și va putea fi vizitată pe bază de programare la asociatiamatka@gmail.com.
Foto main: Lucrare de Dan Perjovschi, remixată de o fetiță de 10 ani
