Un cercetător științific al Academiei Române explică într-o analiză cum arată agresiunea hibridă a Federației Ruse asupra Moldovei și care este contextul în care se petrece aceasta.
Invazia totală a Federației Ruse în Ucraina, declanșată anul trecut, a pus Republica Moldova pe a doua linie a frontului – cel al agresiunii hibride.
Toate aceste acțiuni destabilizatoare și dezordini în masă încercate de simpatizanții Partidului ȘOR dimpreună cu cei circa 80 de „agenți proxy” originari din Serbia, Muntenegru, Turcia și instruiți de Moscova se înscriu perfect în instrucțiunile „măsurilor active” din manualele vechiului KGB.
Întrebarea e dacă Rusia va recurge și la variantele alternative de stabilizare a statului vecin și ce implicații vor avea acestea la nivel informațional.
Conform unei analize Reuters, Republica Moldova a avut pe parcursul ultimului an peste 400 de alerte cu bombă, o tentativă eșuată de lovitură de stat, atacuri cibernetice, notificări false pentru recrutare, manifestații anti-guvernamentale în masă. Toate desfășurare sub coordonarea directă a Moscovei. Fapt confirmat și de Administrația Biden, prin vocea purtătorului de cuvânt pentru securitate națională, John Kirby, care anunțase recent că Statele Unite dispun de informații că actori ruși aflați în legătură cu serviciile secrete rusești încearcă să destabilizeze situația internă din mica republică pentru a da o lovitură de stat și a instala un guvern favorabil Moscovei.
De fapt, Republica Moldova nu a încetat niciun moment din istoria sa de trei decenii să fie ținta predilectă a agresiunilor hibride sau influențelor maligne ale Rusiei. Pur și simplu, după anexarea ilegală a Crimeei în 2014, aceste agresiuni s-au intensificat și s-au adaptat contextului volatil intern.
Fiind unul dintre cele mai slabe state din Europa de Est din punct de vedere al rezilienței în fața dezinformării, Republica Moldova este un stat foarte tânăr, cu vulnerabilități intensificate de factori interni și, deopotrivă, externi.
Există o mulțime de factori ce țin mai mult de specificul general al acestei regiuni fragmentate lingvistic și religios. De la raportări diferite la marile evenimente din istoria modernă (Al Doilea Război Mondial, destrămarea URSS, perioada de tranziție a anilor 1990) și diverse grade de nostalgie după regimul comunist, la prezența comunității rusofone, folosirii limbii ruse ca lingua franca, prezența comunităților cu cetățenie dublă precum și prezența rețelelor clientelare ale elitelor politico-economice în spațiul estic.
Apoi intervin și factorii interni de vulnerabilizare a spațiului informațional, precum incapacitatea instituțiilor statului de a face față campaniilor de dezinformare și propagandă ruse (combinată pe alocuri și cu lipsa voinței politice de a lua măsuri mai dure cu privire la securizarea spațiului informațional, înainte de 24 februarie 2022), legislația permisivă în domeniul reglementării audiovizualului, precum și prezența partidelor politice cu simpatii și interese (geo)politice pro-Kremlin.
Toate aceste elemente menționate mai sus modelează receptarea de conținut fals sau alte operațiuni informaționale lansate dinspre Rusia, astfel încât identificăm în Republica Moldova o afișare deschisă a influenței ruse „cu invitație”, deoarece, dintre liderii externi, Vladimir Putin se bucură încă de cea mai mare încredere în rândul moldovenilor (38%), iar unii politicieni locali preferă în continuare să afișeze o falsă poziție de neutralitate în fața războiului din Ucraina sau să îndemne la dialog direct cu liderul de la Kremlin pentru a compensa propriul deficit de imagine.
În cei toți cei 31 de ani de independență, curentul pro-rus în spațiul public al Republicii Moldova a fost unul puternic, dacă luăm în considerare și opacitatea factorului politic de la Chișinău de a conștientiza și a lua măsuri adecvate pentru a combate influențele maligne și dezinformare rusă ca element al războiului hibrid din afara țării. Capacitatea de influență și subminare a proceselor democratice în statele ex-sovietice se pot observa cu preponderență în preajma alegerilor.
Odată cu accedere la guvernare a unui partid pro-european la Chișinău a avut loc o schimbare în abordarea combaterii dezinformării și a știrilor false în Republica Moldova. Guvernul, împreună cu Președinția și Parlamentul, au luat măsuri pentru a aborda această problemă, cu sprijinul partenerilor de dezvoltare occidentali.
Un aspect important al acestui efort îl reprezintă modificările legislative pentru combaterea răspândirii dezinformării și informațiilor false. Guvernul PAS a introdus noi legi și reglementări menite să tragă la răspundere pe cei care răspândesc informații false și, în primul rând, și au adoptat o poziție pro-activă pentru a preveni răspândirea dezinformărilor în media. Aceste eforturi au fost susținute de partenerii de dezvoltare occidentali, care au oferit asistență tehnică și expertiză pentru a ajuta la elaborarea și implementarea acestor legi.
Pe lângă modificările legislative, a existat un impuls pentru sprijinirea presei independente la Chișinău. Partenerii de dezvoltare occidentali au oferit finanțare pentru organizațiile media, precum și formare specializată pentru jurnaliști, pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine cum să identifice și să dezmintă știrile false și dezinformarea. Acest sprijin a fost crucial pentru a ajuta instituțiile media independente din Chișinău să devină mai reziliente în fața influențelor maligne externe.
În ansamblu, eforturile coaliției pro-europene aflate la putere, împreună cu sprijinul partenerilor de dezvoltare occidentali, au condus la progrese semnificative în lupta împotriva dezinformării și a știrilor false în Republica Moldova. Deși mai este mult de făcut, pașii făcuți până acum au reprezentat un prim pas important către construirea unei societăți mai rezistente și mai informate.
Tipizarea dezinformării ruse pe timp de război
Încă din primele zile ale invaziei ruse în Ucraina, războiul informațional a mizat mai mult pe derularea unui flux de știri în cascadă cu scopul de a deruta și mai mult publicul expus. E ceea ce specialiștii în domeniu denumesc „ceața de război” sau „ceața incertitudinii”, care acoperă mai mult sau mai puțin trei sferturi din acțiunile pe care se bazează operațiunile militare într-un război. Cu alte cuvinte, nu este vorba de acea incertitudine cu privire la ceea ce trebuie să știi, dar nu știi, ci o încercare disperată a oamenilor de a înțelege ceea ce văd sau, mai precis, de a identifica ceea de ce se tem cel mai mult.
În cazul Republicii Moldova, războiul informațional rus nu mizează doar pe propagandă și dezinformare, ci și pe operațiuni psihologice de a răspândi starea de nesiguranță și incertitudine. Analizând profilul socio-politic al societății moldovenești, Rusia exploatează temerile de top identificate în sondaje: creșterea prețurilor (48,8%) și declanșarea unui război în zonă (44,3%). Așa se explică și de ce la protestele organizate și finanțate de Partidul Șor se scandează lozinci ce țin de prețurile mari la facturi și dezangajarea totală a Republicii Moldova față de războiul din Ucraina. Aici s-a apelat la grupuri de opinie favorabile Rusiei, politicieni implicați în scheme de corupție, oligarhi fugari, alături de forțe de stânga sau stataliști care de opun UE și NATO. Dar cel mai important, se încearcă angajarea în orb a cât mai multor persoane care, în mod genuin, adoptă o poziție care duce la atingerea obiectivului Rusiei pe planul războiului informațional și chiar îl angrenează în propriile acțiuni fără a-l constrânge în vreun fel.
Propaganda rusă și dezinformarea au jucat și ele un rol semnificativ în modelarea agresiunii hibride ruse din Ucraina, iar această abordare a fost replicată și în Republica Moldova. Mașina de propagandă rusă a folosit teme-fanion clasice, cum ar fi tema declanșării așa-numitei „operațiuni militare speciale” în Ucraina pentru a îndepărta regimul ilegal instalat la Kiev și a preveni presupusa producție de arme nucleare. Au existat, de asemenea, narative cu referire la prezența unor laboratoare de arme biologice care ar opera pe teritoriul ucrainean cu sprijinul Occidentului, în special al SUA.
În Republica Moldova, propaganda rusă a încercat, de asemenea, să resusciteze tema implicării guvernării pro-europene în războiul din Ucraina, mai ales în cazul în care Chișinăul ar fi oferit orice sprijin militar Ucrainei. Aceste acțiuni fac parte dintr-un efort mai larg de destabilizare a regiunii cu scopul de a genera alte valuri de incertitudine cu privire la poziția și rolul Moldovei în securitatea regională.
Pentru a combate mai eficient fenomenul răspândirii știrilor false și a propagandei externe, autoritățile de la Chișinău instituiseră starea de urgență, impunând operatorilor de servicii de comunicații electronice accesibile publicului să blocheze accesul la surse care promovează știri false legate de securitatea națională sau care incită la ură și dezordini în masă. Această decizie a reprezentant, de fapt, primul pas important în contracararea răspândirii propagandei și a dezinformării pentru a proteja cetățenii în fața războiului hibrid din ce în ce mai agresiv.
Apoi a intervenit și Serviciul de Informații și Securitate de la Chișinău la doar câteva zile de la declanșarea agresiunii „blocând” accesul utilizatorilor de internet la conținutul portalului Sputnik.md – principala instituție de presă locală afiliată editorial Kremlinului. Pe lângă website, Radio Sputnik emitea pe două frecvențe care acoperea nu numai întregul teritoriu al republicii, inclusiv în regiunea transnistreană și în autonomia găgăuză – două zone cu populații preponderent filoruse, dar și județele estice din România și regiunea Odessa din Ucraina.
De fapt, interzicerea Sputnik a avut și un efect-domino asupra canalelor de propagandă ale Rusiei în Republica Moldova. Treptat, o parte din televiziunile care retransmiteau conținut media din Rusia (cu emisiuni de divertisment populate insidios de ediții de „știri”) au renunțat treptat la această practică de teama unor repercusiuni, fiind conștienți de încălcarea legii.
A doua lovitură serioasă asupra holdingului de presă deținut de Șor a venit din partea Comisiei pentru situații excepționale înființate după invazia Rusiei în Ucraina. Licențele canalelor Primul în Moldova, RTR Moldova, Accent TV, NTV Moldova, TV6 și Orhei TV fuseseră revocate „în scopul protejării spațiului informațional național și prevenirii riscului de dezinformare prin răspândirea informațiilor false sau a tentativelor de manipulare a opiniei publice”. Respectivele televiziuni nu respectau legislația locală și retransmiteau posturile de televiziune rusești angrenate în propaganda de război a Rusiei.
Propaganda rusă trece Prutul cu România TV
Dar toate aceste măsuri nu a rezolvat în totalitate problema dezinformării din țara vecină. Propaganda rusă găsește noi metode inventive de a dezinforma prin știri false, cum ar fi „decontextualizarea” sau „dezinformarea prin omisiune”. Ținta predilectă a acestor tipare de dezinformare este Maia Sandu ca simbol al cursului proeuropean al R. Moldova și al influenței occidentale. Iar declarațiile critice la apro-rușilor de la Chișinău la adresa guvernării pro-europene sunt preluate la foc automat de agențiile oficiale ale Moscovei, cum ar fi Ria Novosti, Sputnik sau Tass.
Și de aici ajungem la acel „cerc vicios” unde tirul dezinformațional susține agenda protestelor organizate de Partidul Șor, împreună cu liderul acestuia condamnat în 2017 pentru „furtul miliardului”, iar protestele alimentează canalele media afiliate Moscovei.
Iar în tot acest vortex de interese anti-occidentale și pro-ruse, s-a produs și o aliniere de agende comune și interese cu rețeaua locală anti-occidentală. Pe scurt, România TV, televiziunea fondată de fugarul Sebastian Ghiță, i-a oferit platformă deputatei Marina Tauber, principalul „adjutant” de la Chișinău a oligarhului fugar Ilan Șor, fiind judecată și ea în dosarul furtului miliardului din băncile moldovenești.
Invitată la emisiunea lui Ciutacu, Tauber a lansat pentru publicul din România principalele narative ale propagandei ruse: Republica Moldova nu trebuie să stea deoparte de orice fel de alianță cu Occidentul (falsa soluție a dezangajării de contextul regional), Maia Sandu distruge economia, Maia Sandu vrea să târască Republica Moldova în război cu Rusia.
Mai grav este că din platou moderatorul nu a intervenit în niciun fel pentru a oferi un context acelor afirmații, și nici nu s-a asigurat prezența niciunui reprezentant al autorităților de la Chișinău pentru a-și putea expune punctul de vedere. Acestea au fost preluate de publicul din România „pe nemestecate” fiind încă o dovadă că în contextul „spațiului informațional comun” între România și Republica Moldova, propaganda pro-Kremlin reușește să se infiltreze mai mult din miopia „suporterilor” locali care insistă pe teme anti-Moldova și, mai ales, anti-Ucraina (vezi cazul dragării canalului Bîstroe) sub cupola discursului relativist anti-occidental.
De menționat aici și predilecția acestor „suporteri” pentru narațiuni alternative, jucând rolul de multiplicatori conștienți în războiul informațional, care au discernământul și capacitatea intelectuală, dar refuză să recunoască că pot fi folosiți de propaganda rusă, fiind animați de propriile convingeri și/sau orgolii. Este zona cea mai periculoasă care s-a construit pe fundamentele campaniilor de dezinformare pe tema Covid-19, și se extinde sub forma de rețele radicale și populiste pe tot cuprinsul Europei.
Continuarea războiului din Ucraina va menține propaganda pro-rusă din Republica Moldova la turații maxime. Asta se suprapune cu dorința oligarhilor fugari ca Ilan Șor, Veaceslav Platon sau Vladimir Plahotniuc să saboteze reformele pro-europene ale guvernării PAS și a schimba regimul politic în unul favorabil intereselor lor. Moscova este doar un aliat fidel al acestor interese deoarece este obișnuită să pescuiască în ape tulburi, cu regimuri hibride unde democrația este doar mimată, iar rețelele clientelare prosperă. Având la dispoziție trusturi încă puternice, acestea funcționează în continuare ca organe de propagandă și dezinformare. Iar pentru o „igienă” informațională față de știrile cu privire la evenimentele din R. Moldova, ar trebui să urmărim cu atenție dacă știrea pune într-un context general relatarea despre eveniment. De regulă, cele mai insidioase manipulări operează cu evenimente reale distorsionate.
Fotografie principală: Marina Tauber, membră a Parlamentului Republicii Moldova, la un protest organizat de simpatizanții partidului ȘOR. Chișinău, 28 februarie 2023. Inquam Photos / Andre Mardari
DEZinfo este un proiect editorial finanțat în parte printr-un grant al Departamentului de Stat al S.U.A. Opiniile, constatările şi concluziile prezentate în această lucrare sunt ale autorului/autorilor şi nu le reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al S.U.A.
