Uniunea Europeană pregătește o revoluție a agriculturii organice. Care sunt riscurile și oportunitățile pentru muncitorii prost plătiți de pe câmpurile Italiei?
3,22 euro. Prețul online al unei cutii de piure de roșii cherry organice, produse și vândute de OP Principe di Puglia, care se descrie drept „unul dintre cei mai importanți producători de legume și fructe ecologice din regiunea Puglia, din sud-estul Italiei”.
4,50 euro. Acesta este salariul pe oră pe care una dintre firmele din grupul OP Principe di Puglia l-a plătit lui Aboubacar Baman, un muncitor de 34 de ani din Coasta de Fildeș, pentru a recolta acele roșii organice, potrivit mărturiilor culese de anchetatorii italieni. Deși în Italia nu există un salariu minim oficial, această sumă încalcă pragul minim stabilit în contractele colective naționale și regionale.
În aprilie 2021, OP Principe di Puglia a fost în centrul unei operațiuni a Parchetului din Foggia împotriva intermedierii ilegale și a exploatării prin muncă, adică împotriva fenomenului cunoscut în peninsulă drept „caporalato” (muncă forțată). Urmează o punere sub acuzare.
Agricultura organică a avut o creștere explozivă în Uniunea Europeană în ultimii ani: consumul și producția au atins niveluri record. Această dezvoltare este încurajată și subvenționată de Uniunea Europeană și de cea mai recentă strategie Farm to Fork.
„Strategia Farm to Fork se află în centrul Acordului ecologic european, care urmărește să facă sistemele alimentare echitabile, sănătoase și prietenoase cu mediul”. Așa definește Comisia Europeană strategia pentru „accelerarea tranziției către un sistem sustenabil de hrană”, prezentată în mai 2020. Inițiativa își propune ca până în 2030 cel puțin 25% din suprafața agricolă a UE să fie ocupată de agricultura organică, deoarece acest tip de agricultură „are un impact pozitiv asupra biodiversității, creează locuri de muncă și atrage tineri fermieri”.
În statele membre UE, suprafața dedicată agriculturii organice a crescut cu aproape 66% în ultimii zece ani și acum reprezintă 8,5% din „suprafața agricolă utilizată” totală a UE. Datorită unui plan de acțiune din martie 2021, ar putea crește și mai mult.
Deși strategia în sine nu e obligatorie, statele membre vor trebui să respecte țintele stabilite de Comisie atunci când implementează norme și legi sau se aliniază la politicile UE existente. Este și cazul Politicii Agricole Comune (CAP).
Consumatorii sunt dispuși să plătească mai mult pentru produsele organice, pentru că le consideră mai sănătoase și mai prietenoase cu mediul.
Ce înseamnă însă creșterea, producția și vânzarea acestor produse — mai scumpe și create cu ajutorul unor subvenții mai mari — pentru viețile celor care le recoltează și le procesează?
Agricultura organică este „o metodă de cultivare și reproducere care permite doar utilizarea substanțelor naturale” care sunt „prezente în natură, excluzând utilizarea substanțelor obținute din sinteza chimică”, explică Asociația Italiană pentru Agricultură Biologică (AIAB). Autorizația de care fermele au nevoie pentru a purta eticheta de „organic” nu se referă însă și la tratamentul lucrătorilor. Criteriile necesare agriculturii organice privesc doar proveniența produselor.
Organizațiile producătorilor organici, precum IFOAM, vorbesc despre drepturile lucrătorilor și subliniază că „cei implicați în agricultura ecologică ar trebui să (...) să asigure corectitudinea la toate nivelurile și pentru toate părțile implicate: fermieri, muncitori, procesatori, distribuitori, comercianți și consumatori.”
Această componentă etică este însă adesea lăsată deoparte. În 2020, atunci când Federația organizațiilor de agricultură organică din Italia, FederBio, a anunțat că va deveni parte civilă într-un caz din justiție, președintele de la acea vreme al organizației, Maria Grazia Mammuccini, a menționat că FederBio „a colaborat întotdeauna cu justiția și organele de drept pentru a proteja producția cu adevărat organică și pentru a apăra munca etică și sustenabilă, remunerată în mod echitabil. Aceste practici ilegale trebuie combătute și eliminate pentru a apăra majoritatea reprezentată de companiile organice italiene oneste”.
Cazul respectiv era cel al lui antreprenorului Settimio Passalacqua, din Apricena, provincia Foggia. În iulie 2020, Passalacqua a fost acuzat de intermediere ilegală și exploatare prin muncă. Companiile ce aparțineau familiei lui Passalacqua aveau sute de muncitori și o cifră de afaceri de câteva milioane de euro, în mare parte din producția organică. Potrivit rechizitoriului, unele dintre companiile sale plăteau muncitorilor — în majoritate străini și rezidenți în ghetourile din zonă — cel mult 3,33 euro pe oră. O cifră sub nivelul acceptat în contractele colective naționale și teritoriale.
Cea mai cunoscută sursă de forță de muncă din zonă este ghetoul Rignano Garganico, o așezare neregulată aflată în mijlocul peisajului rural din sud-estul Italiei, printre livezi de măslini. Muncitorii locuiesc în ferme dezafectate, colibe, rulote și barăci improvizate. „De obicei aici trăiesc aproximativ 800 de oameni, dar în timpul verii acest număr se poate dubla”, explică Khady Sene, un lucrător al organizației Caritas din Foggia, care ajunge periodic în comunitate pentru a-i ajuta pe muncitori.
Joseph, un muncitor agricol din Africa de Vest, a locuit în acest ghetou timp de un an. Apoi și-a găsit un loc de muncă într-o fermă organică din zonă, unde a și locuit. Nici acolo n-a dat însă de condiții prea bune. „Îmi cumpăram mănuși [pentru muncă] din banii mei”, spune el. „Îmi cumpăram șosete din banii mei. Cumpăram apă din banii mei. Le plăteam și chirie. Eram opt în cameră și plăteam 185 de euro pe lună [chirie]. Primeam trei euro pe oră. Munceam opt ore, nouă, uneori unsprezece, când era nevoie de mine, fie pe câmp, fie în depozit”. Potrivit descrierii sale, compania la care lucra avea peste 200 de angajați și încă mai produce legume bio, majoritatea pentru export.
Muncitorul ne spune că a fost plătit cu mult mai puține zile decât a lucrat efectiv, astfel încât să respecte — doar de formă — standardele de salariu minim stabilite în acordurile naționale. Nu era muncă la negru, ci la gri. În agricultura italiană, aceasta este o practică ilegală larg răspândită, care permite companiilor să plătească salarii și taxe mai mici. „Încet-încet mi-am dat seama că ceva nu este în regulă”, spune Joseph. „M-am dus direct la șef. El mi-a zis: «da, așa lucrez eu» și dacă vreau să lucrez așa, este în regulă. Dacă nu vreau să lucrez, mă lasă să plec. Așa lucrează ei”.
Sunt forme de exploatare larg răspândite și greu de dovedit.
„Sectorul organic nu este scutit de tentațiile exploatării”
„Avem și dispute în sectorul bio”, spune Jean René Bilongo, sindicalist în cadrul Federației FLAI-CGIL și șeful Observatorului Placido Rizzotto, care se ocupă de investigarea legăturilor dintre sectorul agricol și crima organizată. „Nu se poate spune că sectorul organic este scutit de tentațiile exploatării și caporalato”. Totodată, Giulia Laganà, analist la Open Society European Policy Institute, spune că „agricultura organică are aceleași probleme ca agricultura convențională: marii comercianți cu amănuntul și intermediarii folosesc exploatarea” pentru a menține prețuri mici.
Cazurile de exploatare în agricultura ecologică sunt prezente nu numai în regiunile mai sărace din sudul Italiei, ci și în nordul mai bogat, cum ar fi regiunea viticolă Piemont. Luna aceasta, încep audierile în primul proces pentru „caporalato” din districtul pomicol Saluzzo, într-un tribunal din orașul Cuneo. Printre inculpați se află fermierul Diego Gastaldi și mama sa Marilena Bongiasca. În ultimii ani, companiile lor au trecut la agricultura organică. O tranziție ce a creat dificultăți companiei și a determinat-o să-și plătească muncitorii cu bani în mână, a spus Diego Gastaldi.
Potrivit rechizitoriului, el și mama sa plăteau muncitorilor africani „salarii care în mod evident nu erau în conformitate cu legea și contractele colective [...] și în orice caz disproporționate față de cantitatea și calitatea muncii prestate”, cu „un salariu minim de 5 euro pe oră” [spre deosebire de 7,47 de euro, salariul stabilit prin negocieri colective] și fără „plata a cel puțin două treimi din contribuțiile la asigurările sociale”.
Sunt însă acestea cazuri izolate sau fac parte dintr-o tendință mai amplă și îngrijorătoare?
Potrivit directorului tehnic al organizației Rural Seeds Network, Riccardo Bocci, rămâne de văzut „dacă creșterea acestui sector va ține pasul cu ambițiile sale etice, sociale și politice”. O problemă este că producția organică, mai degrabă decât să remedieze problemele existente în sectorul alimentar, a replicat unele dintre cele mai grave excese ale producției convenționale. „Astăzi, creșterea vânzărilor de produse bio e legată de distribuția organizată pe scară largă și, mai ales, de magazinele ce oferă reduceri, iar asta ridică îndoieli cu privire la eticitate, la drepturile lucrătorilor dar și cu privire la întregul sistem de consum și producție”, adaugă Bocci.
„Agricultura organică ne oferă capacitatea economică de a respecta drepturile lucrătorilor”
Lucio Cavazzoni, expert în agricultură organică, a fost președintele Alce Nero, unul dintre cele mai mari branduri italiene din acest sector. Spune că a văzut cazuri de ferme mari și mijlocii care au trecut la organic din cauza avantajelor legate de subvenții și prețuri și că „exploatarea este exploatare, chiar și în agricultura organică”. Dar el crede că „marea masă de producători ecologici” nu utilizează aceste practici ilegale.
ONG-ul Terra! lucrează cu ferme și producători care se opun în mod activ practicilor ilegale de angajare. 'IN CAMPO! senza caporale' [Pe câmpurile fără stăpâni] a oferit pregătire, sprijin pentru părăsirea ghetourilor și angajare regulată în companii din zona Foggia pentru 15 muncitori din Africa sub-sahariană. Printre acestea se numără Aquamela Bio din Cerignola, un oraș de 60.000 de locuitori cu una dintre cele mai mari suprafețe agricole din Italia.
„Agricultura organică este oxigen [pentru ferma mea]”, spune Vito Merra, în timp ce culege struguri cu o echipă de muncitori, unii italieni, alții străini. Ferma Aquamela Bio, ce le aparține lui Vito Merra și fratelui său Roberto, are 23 de hectare, pe care cresc măsline folosite pentru producerea de ulei și cereale. Lucrătorii sunt toți legali: Aquamela Bio îi plătește pentru toate zilele în care lucrează efectiv, ca ei să atingă numărul minim de zile necesar pentru a primi indemnizația de șomaj. "Produsele organice sunt mai valoroase și ne oferă marje mai mari de profit. Și subvențiile ajută" explică Merra.
Terra! este o experiența pozitivă, dar la scară mică. Înseamnă câteva zeci de muncitori și câteva companii, în comparație cu peste 70.000 de ferme organice active în Italia și aproximativ 180.000 de muncitori vulnerabili estimați de FLAI-CGIL în toată țara. Este semnificativ, însă, pentru că evidențiază modul în care acest tip de agricultură ar putea contribui la lupta împotriva exploatării.
Deoarece agricultura ecologică este considerată bună pentru mediu și pentru sănătate, este susținută de subvenții din partea UE. Potrivit celor mai recente date disponibile, Italia este țara europeană care a primit cele mai multe fonduri pentru agricultură organică prevăzute prin Politica Agricolă Comună a UE. Mai mult, produsele bio sunt vândute la prețuri mai mari decât cele convenționale. Potrivit Institutului de Servicii pentru Piața Agroalimentară (Istituto di Servizi per il Mercato Agricolo Alimentare – ISMEA), producătorii de portocale organice primesc cu 24% mai mare decât la cele convenționale atunci când vând la poarta fermei, în timp ce roșiile sunt cu 53% mai scumpe, iar merele — cu 103%.
Există și dezavantaje. Deoarece fermele organice nu folosesc substanțe chimice, au un randament mai mic decât fermele convenționale și au costuri suplimentare legate de certificarea ecologică. E un pariu câștigător totuși, susține Vito Merra de la Aquamela Bio. „Agricultura organică ne oferă capacitatea economică de a respecta drepturile lucrătorilor”, spune el.
„Am acceptat să fiu exploatat [pentru că] altfel nu aș fi obținut reînnoirea permisului de ședere”
Experții din sectorul organic spun că sunt necesare mai multe controale și criterii mai stricte pentru certificarea ecologică pentru ca lucrurile să se schimbe în bine. În plus, ar fi important ca autoritățile italiene să reflecteze asupra legile cu privire la imigrație, ce creează acum un rezervor de lucrători străini lipsiți de alternative: cetățeni din afara UE a căror prezență în Italia este adesea legată de obținerea unui contract de muncă. „Mereu am acceptat să fiu exploatat din simplul motiv că altfel nu aș fi obținut reînnoirea permisului de ședere”, a explicat cu o candoare dezarmantă un muncitor african, în timpul unei audieri la Tribunalul Cuneo.
Fondurile europene joacă, de asemenea, un rol important: pentru multe ferme, atât organice, cât și convenționale, banii aceștia sunt vitali. Prin urmare, plățile ar trebui să fie legate de respectarea drepturilor lucrătorilor, așa cum prevede noua Politică Agricolă Comună (PAC) a UE.
Politica Agricolă Comună reglementează felul în care e cheltuită cea mai mare parte din bugetul UE. Pentru perioada 2021-2027, acesta se ridică la 387 de miliarde de euro sau o treime din finanțele UE. Potrivit multor organizații de mediu, noul PAC nu va permite UE să atingă obiectivele Green Deal și, prin urmare, și ale strategiei Farm to Fork.
Dar pentru Daniel Freund, europarlamentar german din grupul Verzilor, care s-a opus reformei PAC, acest lucru nu este suficient. „De ce durează atât de mult doar să fie respectate standardele sociale și de sănătate fundamentale în niște fermele uneori cu adevărat înfricoșătoare?” întreabă el. „Regulile [pentru a proteja lucrătorii] există deja. De ce nu sunt implementate imediat?” Potrivit legiuitorilor, perioada de tranziție este necesară pentru a permite statelor UE să se organizeze, fiindcă modul în care fondurile vor fi plătite sau refuzate va fi decis de fiecare țară.
Schema va include o clauză de „condiționalitate socială”, ceea ce înseamnă că beneficiarii PAC vor pierde fondurile dacă nu respectă legislația europeană a muncii. Prevederea va deveni obligatorie din 2025.
Pentru Enrico Somaglia, secretarul general adjunct al Federației Europene a Sindicatelor pentru Alimentație, Agricultură și Turism (EFFAT) , „condiționalitatea socială trebuie aplicată în mod corect și cât mai curând posibil”. O problemă cheie, în opinia sa, este capacitatea fiecărui stat de a efectua inspecții la ferme, care în prezent sunt prea rare și prost făcute. „Ca sindicate, sprijinim strategia Farm to Fork și creșterea agriculturii organice din motive de mediu, dar tranziția organică trebuie să fie o oportunitate pentru a îmbunătăți condițiile de muncă și nu o amenințare”.
„Nu văd nicio diferență între agricultura convențională și cea organică”, spune Paolo De Castro, fostul ministru al Agriculturii, acum europarlamentar pentru Partidul Democrat (ce face parte din Grupul socialiștilor și democraților). „Exploatarea muncitorilor este un flagel atât de mare, încât (...) am hotărât să îl combatem prin includerea condiționalității sociale în reforma PAC. Acest instrument ar trebui să ne asigure că fondurile publice nu mai ajung în buzunarele celor care nu respectă drepturile.”
Agricultura ecologică menține afacerile „viabile” pentru generațiile viitoare
Unul dintre principale motive pentru care UE sprijină agricultura organică este faptul că acest tip de agricultură atrage fermierii mai tineri într-un sector care are o forță de muncă îmbătrânită.
Această divizare generațională s-a văzut în timpul unei audieri la Tribunalul din Cuneo, din care a reieșit că fermierul Diego Gastaldi nu a fost de acord cu tatăl său Graziano cu privire la tipul de agricultură pe care ar trebui să o practice fermele familiei. Seniorul a vrut să continue cu metoda convențională, pe care o cunoștea bine. Fiul său, născut în 1993, a făcut eforturi pentru a trece la organic și a reușit.
Această diferență de opinii este prezentă peste tot în agricultura italiană. Peste 60% dintre proprietarii fermelor italiene au peste 55 de ani, iar 38% chiar peste 65. Într-un sector format în mare parte din ferme familiale, noua generație este adesea mai educată decât cea dinainte și mai interesată de agricultura organică, fie din convingere, fie pentru că înseamnă o oportunitate de afaceri atractivă.
Un sindicalist cu care am discutat ne-a spus că a vorbit cu antreprenori interesați să regularizeze poziția lucrătorilor agricoli, parțial ca urmare a acțiunilor anti-exploatare ale autorităților. „Sunt interesați de agricultura organică, pentru că cred că ar putea fi o modalitate să angajeze lucrători în mod legitim și să mențină în același timp compania viabilă din punct de vedere economic”, spune sindicalistul.
Deocamdată sunt cazuri izolate. Dar în viitor, odată cu schimbarea generațională, aplicarea condiționalității sociale, controale mai stricte și o cerere în creștere pentru produse organice, acestea s-ar putea înmulți.
Au contribuit Vlad Odobescu și Michael Bird.
Realizarea acestei investigații a fost susținută printr-un grant IJ4EU.
