Până în 2024, România nu avea o instituție, de stat sau privată, unde minorii care se confruntă cu o adicție să poată fi tratați corespunzător. Aceasta există acum în cadrul Spitalului de Psihiatrie Voila și primește copii din toată țara.
„Am descoperit că drumul spre a afla cine sunt cu adevărat începe cu a-mi da seama cine nu vreau să fiu”, scrie deasupra unei uși, până pe tavan. Un alt perete este acoperit în întregime cu imaginea unei fete care se joacă cu un câine într-un lan cu flori de câmp. În altă cameră, o fetiță stă pe un ponton, în fața unui lac cu lebede. Suntem în Secția VIII, Pavilionul 4, la Spitalul de Psihiatrie Voila din Câmpina, județul Prahova, unde funcționează de un an Centrul de Recuperare și Educaţie împotriva Adicţiilor pentru Adolescenţi și Tineri la Voila (CREAATiV). E primul centru de tratament rezidențial pentru minorii cu adicții din România.
Inițiatorii CREAATiV propun o abordare nouă în psihiatria pediatrică românească: aceea de comunitate terapeutică unde copiii nu sunt doar internați, medicați și externați după două săptămâni, ci un loc în care să și vorbească deschis despre trăirile lor și unde să-și construiască un plan personal de schimbare.
Inaugurat în februarie 2024, centrul a fost dezvoltat în urma unui proiect inițiat de către Asociația Zi de BINE, care a contactat conducerea Spitalului de Psihiatrie Voila și pe Eugen Hriscu, medic psihiatru, psihoterapeut și specialist în prevenirea și tratamentul dependențelor, cu experiență de 20 de ani în domeniu. Spitalul a dedicat 24 de paturi adolescenților cu adicții dintre cele 60 ale secțiilor de psihiatrie pediatrică, iar Asociația a asigurat modernizarea saloanelor, astfel încât să fie primitoare și prietenoase cu copiii, să nu arate a spital. Eugen Hriscu și echipa sa de la Clinica Atelier PSY au ținut ateliere, cursuri și training-uri cu personalul de la Voila.
Fiind în cadrul unei instituții de stat, serviciile de tratament al dependențelor pentru minori sunt gratuite. În primul an de funcționare a centrului, 99 de copii au finalizat programul terapeutic de aici, dintre care 15 au avut nevoie de reinternare.
Puținele statistici existente la noi arată o creștere în ultimii ani a consumului de droguri în rândul adolescenților de 15-16 ani. Conform ultimului Studiu european în ce privește consumul de alcool și alte droguri în școli (ESPAD), publicat în 2020, aproximativ 10% din adolescenții români de clasa a IX-a consumaseră cel puțin o dată în viață un drog ilicit.
În ultimii ani a crescut foarte mult consumul de substanțe psihoactive noi (SPN), adică „etnobotanicele” sau „legalele”. La nivel european, se estimează că jumătate din toți consumatorii de etnobotanice au vârste cuprinse între 16 și 24 de ani. În România, raportul național privind situația drogurilor, publicat în 2020, arăta că legalele sunt al doilea cel mai consumat drog, după canabis/hașiș. Consumul a crescut pentru că acestea sunt foarte ieftine, dar și din cauza politicilor tot mai punitive în ce privește drogurile „clasice”. În prezent, Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) monitorizează peste 1.100 de substanțe psihoactive noi – un număr atât de mare, încât fenomenul este imposibil de controlat prin abordarea autorităților noastre: criminalizare, urmărire penală și încarcerare.
Un studiu realizat în 2024 pe populația școlară din județul Bistrița-Năsăud arăta faptul că aproximativ 8% dintre elevi consumaseră cel puțin o dată în viață canabis și 5% consumaseră etnobotanice – cifrele reale fiind mai mari, având în vedere riscurile legale asociate consumului în România.
Cu toate astea, până în 2024, România nu avea niciun centru de zi sau comunități terapeutice pentru adolescenții care consumă droguri. Iar modul „clasic” de abordare a dependențelor – internare, medicație, externare – nu făcea decât să perpetueze un ciclu al adicției din care cu greu se poate ieși.
Irina Minescu, medic primar psihiatrie pediatrică și managera Spitalului de Psihiatrie Voila, mi-a spus că echipa a observat cum, de la an la an, se agravează problema dependențelor la minori: „Ne confruntam cu foarte multe cazuri de dependențe. Copiii veneau cu familia la consult sau chiar direct pentru internare, aveau tulburări de conduită, tulburare depresivă sau alte simptomatologii, erau în abandon școlar, și constatam că în spatele acestor comportamente era de fapt un consum de substanțe abuziv.” Astfel, când Asociația Zi de BINE a contactat-o spunându-i că vor să facă ceva în domeniul dependențelor la copii, nu i-a fost greu să ia o decizie.
Fondată acum cinci ani, Zi de BINE este o organizație comunitară care sprijină ONG-urile și comunitățile care se confruntă cu provocările din domeniile educației, sănătății, incluziunii sociale, sărăciei sau cu problemele de mediu.
„Am plecat de la realitatea extrem de dureroasă că, în România, în 2024, nu exista niciun singur centru, de stat sau privat, care să ofere îngrijiri rezidențiale profesioniste, de psihiatrie și psihologie, copiilor și adolescenților care se confruntă cu probleme legate de consumul de substanțe. Și în mai puțin de un an de zile s-a transformat în steaua nordului – o direcție strategică pentru Asociația noastră, pe care o urmărim și o dezvoltăm multilateral, alături de o echipă de top în psihiatria și psihologia copilului și prevenția abuzului de substanțe”, spun Melania Medeleanu și Luciana Zaharia, fondatoarele Asociației Zi de BINE.
Alături de CREAATiV, Asociația a dezvoltat și Keep In Touch (sau KIT), un program de educație și prevenție peer to peer în șase licee din București, al cărui scop este să educe 110 elevi în ce privește consumul, anxietatea, bullying-ul și alte probleme cu care se confruntă tinerii, astfel încât aceștia să îi poată consilia mai departe pe colegii și prietenii lor.
Asociația a înființat și RE.CREATIV la Centrul Comunitar Zi de BINE din București, un grup de sprijin post-cură dedicat copiilor care au trecut printr-un program terapeutic pentru dependențe și încearcă acum să se reintegreze în mediul de acasă. Aici, copiii și părinții lor pot veni o dată pe săptămână să discute despre problemele lor cu un psihoterapeut sau să ia parte la alte activități de grup.
Sesiunile de formare coordonate de echipa de la Clinica Atelier PSY au constat în tehnici de interviu motivațional, intervenții de tip cognitiv-comportamental sau alte tehnici de lucru folosind metode creative. „Tehnica interviului motivațional presupune discuții cu pacienții în care scopul nu e să îi contrazici și să le spui «Așa ar fi mai bine», ci dezvoltarea motivației intrinseci pentru schimbare, oricare ar fi ea, să te lași de drog sau alte feluri de schimbări”, explică Irina Minescu. Tot personalul medical și auxiliar al secțiilor de psihiatrie pediatrică de la spital a participat la aceste sesiuni. „A fost bine că la aceste cursuri nu am fost numai noi, medicii, am fost inclusiv cu doamnele infirmiere. Până la urmă, medicul stă până la ora două-trei, asistenții și infirmierele stau 12 ore printre copii și e foarte important să știe ce atitudine să aibă.” Managera subliniază că acest aspect e important și pentru că în cele 30 de zile pe care copiii le petrec la spital se creează o relație între ei și acest loc – la final, unii le spun că n-ar vrea să mai plece. „Se atașau așa de mediul nostru. Și aceste cursuri cu atât mai mult ne-au ajutat să creăm o comunitate din care ei să învețe ceva.” Anul trecut, echipa de la Voila a făcut și o vizită de studiu în Franța, la alte clinici similare de tratare a problemelor de sănătate mintală a copiilor și adolescenților. Filosofia pe care s-a mers a fost aceea de învățare continuă, nu un eveniment unic de formare.
Programul terapeutic CREAATiV durează aproximativ o lună, perioadă în care atât adolescenții cât și familiiile lor participă la activitățile terapeutice. Terapiile de grup funcționează după un sistem de „grupuri închise”, în sensul că pacienții noi formează grupuri cu alți pacienți noi și nu cu tineri care sunt aproape de finalizarea programului, astfel încât toți să parcurgă aceleași intervenții psihoterapeutice de grup în același timp și să se consolideze un spirit de echipă.
Fiecare zi începe cu un program de activități fizice în aer liber, urmat de activități recreative, intervenții terapeutice de grup și individuale, consult medical, ore de kinetoterapie, meloterapie și terapie ocupațională. Copiii care sunt în ciclul gimnazial merg și la ore, la Școala Sanatorială Voila. De asemenea, pacienții au un timp limitat de acces la telefonul mobil și au voie maxim cinci țigări pe zi – un fel de acord tacit. „La psihiatrie e foarte greu să interzici fumatul în spital. Se știe că medicamentele psihiatrice cresc pofta de țigări. Dacă le spui copiilor de 16-17 ani, care deja fumează de ani de zile, «N-ai voie cu fumatul», nu mai faci nimic. Și atunci am făcut totuși o înțelegere”, îmi spune managera.
În cadrul ședințelor de terapie, copiii învață cum să gestioneze pofta de substanțe, discută despre furie, anxietate și depresie și relația lor cu consumul și își construiesc un plan personal de schimbare pentru momentul în care se întorc acasă. Irina Minescu îmi spune că scopul acestor ședințe de terapie este și ca minorii să dobândească abilități de viață care să îi ajute să fie mai rezilienți la mediul din care au venit și în care avea loc consumul. „Dacă ești mai timid, să știi cum să socializezi sau să descoperi că îți place sportul și să te axezi pe partea asta. Riscul de recădere persistă acolo, dar noi sperăm să fie cât mai mic.” La o lună de la externare, copiilor și familiei li se recomandă să revină la spital pentru un control.
Pentru că saloanele modernizate sunt foarte primitoare și prietenoase, Irinei Minescu i-ar plăcea, în timp, să poată redecora și alte pavilioane ale spitalului în acest stil. „Evident că n-ai tot timpul bani, dar o să vedeți și la secțiile de adulți că am încurajat expunerea de tablouri pe holuri, cu poze din interiorul spitalului sau cu tablouri produse la orele de art-terapie. Am avut un domn care e pictor și ne-a lăsat foarte multe tablouri, noi le folosim și decorăm. Sunt studii care arată că recuperarea este mai rapidă când pacientul stă într-un mediu spitalicesc mai frumos, care seamănă cu acasă.”
La un an de la lansare, proiectul CREAATiV este încă unul colaborativ, în care echipa își îmbunătățește în mod constant modul de lucru, în funcție de particularitățile problemelor întâlnite. Echipa de la Voila se întâlnește periodic cu specialiștii de la Clinica Atelier PSY pentru a discuta cazurile mai grele.
Cei mai mulți pacienți au fost din București, însă au venit și din toate celelalte zone ale țării. Copiii care vin au, de regulă, vârste între 14 și 16 ani – perioada de adolescență când predomină impulsivitatea, curiozitatea și nevoia de a experimenta. Printre cele mai consumate substanțe de către copii sunt cannabisul și etnobotanicele, dar și stimulantele – asociate cu dorinţa de performanţă și energie crescută. Acestea sunt consumate de către adolescenţii care încearcă să facă faţă presiunii școlare și sociale. De asemenea, cei de la Voila au observat că cei mai mulți copii consumă mai multe tipuri de droguri.
Specialiștii au mai observat că la unii copii consumul a început din dorința de a se integra și a fi acceptați într-un grup, de a fi cool, în timp ce la alții a apărut ca formă de automedicație pentru simptome severe de depresie sau anxietate. Unii dintre copii chiar le spuseseră părinților că suferă de anxietate, însă aceștia nu au luat în serios problema. În anumite situații, din cauza celorlalte probleme cu care se confruntau părinții, aceștia aflau de consumul problematic al copiilor abia după un an de când se apucaseră de droguri. Potrivit Irinei Minescu, campaniile de prevenire a consumului de droguri organizate până acum de autorități mai rău au făcut. Medicul spune că mai puțini copii ar ajunge dependenți dacă ar avea alternative sănătoase și accesibile de petrecere a timpului. „Terenuri de sport mai multe, spectacole care să nu coste 200 de lei biletul, că nu își permite toată lumea.”
Una dintre problemele cu care s-au confruntat cei de la Voila în acest prim an de CREAATiV a fost faptul că uneori părinții, influențați de copii, cer externarea acestora înainte de terminarea programului. Ca răspuns la fricile și nesiguranțele părinților, medicii au încercat să îi implice și pe aceștia în terapie, pentru a-i face să înțeleagă cum funcționează o dependență. Atitudinea părinților este importantă și după externare, mai ales în familiile unde deja erau probleme, tensiuni. Unii părinți ar avea la rândul lor nevoie de terapie sau măcar să deprindă niște mecanisme de gestionarea relației cu copiii.
Medicii mai atrag atenția asupra faptului că, în lipsa unei rețele de structuri post-spitalizare, în care minorii să poată continua psihoterapia în mod gratuit, riscul de recădere crește, mai ales la cei care au ajuns la Voila din zone îndepărtate ale țării și cu care e mai greu să țină legătura. În acest sens, România ar avea nevoie de centre de zi, în care pacienții să poată continua terapia și să fie angrenați în activități care să le ocupe timpul, să nu se gândească la consum în perioada de reintegrare în societate. De asemenea, pentru că sistemul României de protecție a copilului nu are dezvoltate structuri de sprijin, copiii aflați în plasament sunt printre cei mai vulnerabili și au cel mai mare risc de recădere.
În cazul minorilor, o dependență le afectează nu doar sănătatea fizică și psihică, ci le destructurează întregul sistem existențial: relația cu familia, cu școala și cu grupul de prieteni: o abordare completă ar trebui să cuprindă, pe lângă tratamentul adicției în sine, și terapie pentru părinți, dar și intervenții la școală, care să susțină reintegrarea copilului și nu izolarea sa. Iar pentru asta este nevoie de rețele solide de servicii de sănătate mintală și asistență socială.
Cei de la Asociația Zi de BINE, specialiștii de la Clinica Atelier PSY și de la Spitalul de Psihiatrie Voila speră ca CREAATiV să fie un model de bune practici pentru psihiatria românească și să inspire și alte spitale, dar și autoritățile. „Lumea a rămas cu concepția veche legată de psihiatrie. Și nu se mai potrivesc spitalele astea azilare, unde pacientul vine și stă într-un pat. Așa e perpetuată imaginea asta a psihiatriei, dar trebuie adaptat evoluției descoperirilor în medicină”, explică Irina Minescu. Managera spune că dacă și alte spitale ar adopta un model similar, în timp s-ar mai putea reduce din stigmatul asociat ideii de internare la psihiatrie.
Însă este nevoie de schimbare și de sus în jos, nu doar în ce privește finanțarea, ci și în felul în care sunt gândite organigramele spitalelor. Spitalele de psihiatrie din România au un singur psiholog la 80 de paturi, condiții imposibile pentru a realiza intervenții psihoterapeutice zilnice cu pacienții. La CREAATiV, această limitare a fost depășită cu ajutorul Asociației Zi de BINE, care asigură sprijinul financiar lunar pentru doi psihologi care țin trei ore pe săptămână de terapie de grup cu adolescenții din program. Ca acest model să poată funcționa și în alte părți, autoritățile trebuie să înțeleagă că e nevoie de mai mulți experți bine pregătiți în spitalele și secțiile de psihiatrie din țară.
De asemenea, e nevoie de astfel de centre și pentru adulți, nu doar pentru minori. „Am primit și săptămâna trecută 4-5 telefoane pentru tineri de 22, 24, 26 de ani. M-au sunat părinții că au aflat. Dar programul se adresează adolescenților până la 18 ani”, îmi spune managera. Alternativa pe care o au în momentul de față adulții care se confruntă cu dependența este să stea două săptămâni internați la un spital de psihiatrie, însă, în lipsa unor servicii de consiliere sau a unor grupuri de sprijin după externare, riscul de recădere e foarte mare, de peste 90%. Și chiar și în cazul internărilor, faptul că se merge doar pe medicație este o limitare. Irina Minescu îmi explică că înainte de Revoluție psihiatria se concentra și pe partea de terapii, însă, cu timpul, și odată și cu apariția medicațiilor mai eficiente, a început să fie neglijat acest aspect. „Acum statul nu te încurajează să faci astfel de terapii care au fost dintotdeauna la psihiatrie, dar au fost uitate, cum ar fi art-terapiile sau terapiile complementare. Și aici, la Voila, au fost ateliere de țesătorie sau de tâmplărie unde mergeau pacienții.” Medicul spune că astfel de terapii îi ajută pe pacienți și să aibă parte de o experiență mai plăcută la spital, dar și să se reintegreze mai ușor în mediul din care provin.
Dacă copilul tău suferă de o adicție, găsești aici datele de contact ale Compartimentului de Psihiatrie Pediatrică de la Voila. Dacă a urmat deja un program terapeutic pentru dependențe, întâlnirile grupului de sprijin de la Centrul Comunitar Zi de BINE au loc în fiecare vineri, între 9 și 14, la adresa: strada Uranus nr. 150, et. 1, S5, București.
Te încurajăm să citești și celelalte texte din seria noastră dedicată adicțiilor din România.
