Imaginează-ți o lume în care femeile nu au voie să vorbească sau să-și arate chipul în public, nu pot să iasă din casă neînsoțite sau să studieze. Asta este realitatea pe care o trăiesc în 2025 fetele și femeile din Afganistan și o parte din viața pe care a cunoscut-o Metra Mehran.
Metra Mehran este o activistă afgană aflată în exil în Statele Unite ale Americii din 2021, anul în care trupele americane au părăsit Afganistanul, iar talibanii au preluat din nou controlul asupra țării ei. A fost una dintre femeile aflate pe listele de condamnați la moarte difuzate de talibani în acea perioadă. De atunci lucrează zilnic pentru recunoașterea și conștientizarea nevoii de a înscrie în lege, la nivel internațional, apartheidul de gen - discriminarea sexuală, socială și economică bazată pe sexul sau genul unei persoane. În luna martie, tradițional luna femeii, Metra a încercat să vorbească cât mai mult despre campania End Gender Apartheid Today, la care pune umărul alături de alte activiste afgane și iraniene. Lupta lor este una esențială, pentru că este imposibil să celebrăm femeile sau să vorbim despre drepturile lor fără să ne gândim la suferința lor din Afganistan.
Poți citi o parte din intervențiile ei în publicații precum CNN, The New Yorker, The New York Times, Al Jazeera, BBC, iar acum și pe Scena9.
Metra Mehran avea nouă ani în 2001, atunci când regimul taliban s-a prăbușit, iar SUA au intervenit după atacurile din 11 septembrie 2001, cu scopul lor declarat atunci de a-l prinde pe liderul terorist Osama bin Laden.
Atacurile din 11 septembrie 2001 au dus la cel mai lung război din istoria Statelor Unite ale Americii.
La doar șapte zile după acel moment, fostul președinte al Americii, George W Bush, a semnat Autorizarea pentru Utilizarea Forței Militare din 2001 (AUMF), care permitea utilizarea forțelor militare împotriva persoanelor sau entităților responsabile de atacurile din 2001 sau celor care oferă sprijin acestor grupări.
După ce trupele americane au invadat țara, regimul taliban a fost înlăturat, după refuzul lor de a-l preda pe Osama bin Laden, identificat de către SUA drept creierul din spatele atacurilor din 11 septembrie 2001.
A crescut într-o familie care punea preț pe educație, așa că a avut șansa de a merge la școală, apoi la facultate, până când, într-un final, s-a mutat la Kabul, capitala Afganistanului și cel mai mare oraș din țară, ca să-și continue studiile în relații internaționale.
„Am simțit dintotdeauna că am un spirit activist, încă din liceu, cât și mai târziu, la universitate. În acea perioadă, s-au schimbat multe,” îmi spune Metra într-un apel video, puțin grăbită pentru că în aceeași zi trebuia să vorbească în cadrul unui eveniment despre apartheidul de gen. „Inițial, SUA vorbeau despre cum urmează să pună feminismul și drepturile femeilor în prim-plan, dar, în cele din urmă, guvernul american ne-a exclus din toate procesele decizionale.”.
Metra crede că sunt mulți factori care au modelat felul în care arată Afganistanul acum, atât în plan social, cât și politic. Diviziunile etnice și lingvistice joacă un rol important, la fel ca și discriminarea și concentrarea puterii într-un singur grup – însă toate acestea au fost puternic influențate și de politica globală, continuă activista.
„Îmi asum responsabilitatea pentru multe dintre eșecurile noastre, dar în egală măsură dau vina pe comunitatea internațională – pentru modul în care au finanțat și organizat lucrurile, pentru cum au oferit putere unor persoane care nu înțelegeau cultura Afganistanului. Au trimis oameni din SUA și Europa să devină miniștri, fără ca aceștia să aibă vreo legătură reală cu țara.”
Metra își amintește cum unul dintre miniștri de finanțe nici măcar nu vorbea farsi sau paștună, principalele limbi vorbite în Afganistan. Cu toate acestea, a ajuns în acea poziție pentru că avea sprijinul țărilor occidentale.
Când era copil, activista nu înțelegea pe deplin aceste dinamici, însă pe măsură ce a crescut, situația a început să capete sens. A ajutat-o și cunoașterea experiențelor celor care trăiseră în timpul primului regim taliban, din 1996 și până în 2001, de la care a putut să învețe.
Afganistanul are un trecut tumultos, cu o perioadă îndelungată de ocupație sovietică, urmată de intervenția trupelor americane în țară și de preluarea puterii de către regimul taliban. Cel mai mult în această perioadă au avut de suferit femeile afgane, care au militat de-a lungul timpului pentru drepturile lor. Uneori au avut parte de câștiguri, alteori nu, cauza fiind exploatată sau folosită pe rând de către fiecare tabără politică aflată la putere.
Femeile afgane au avut mai multe drepturi în anii ‘60, față de cum au acum. În 1964 a fost adoptată Constituția care punea accent și pe drepturile lor. După ce trupele sovietice au intrat în țară, în decembrie 1979, au existat și unele progrese în ceea ce privește accesul femeilor la educație sau pe piața muncii, însă în continuare femeile erau victimele violenței domestice, ale opresiunii și represiunii politice.
În perioada următoare, mai multe facțiuni mujahedine au luptat ca să obțină puterea asupra țării. Femeile pierd și acele puține drepturi pe care le-au obținut în perioada comunistă, sunt forțate să poarte burqa, ce le acoperă integral fața și corpul, și nu pot să iasă din casă fără un bărbat. Primul regim taliban, care a durat din 1996 și până în 2001, s-a bazat, la fel ca cel din prezent, pe interzicerea drepturilor femeilor. Femeile nu aveau voie să muncească sau să studieze. Amnesty International a creat un timeline care arată cum a evoluat situația drepturilor femeilor din Afganistan de-a lungul timpului.
„Un grup de femei din Afganistan a numit situația femeilor afgane drept apartheid de gen (gender apartheid), dar la vremea respectivă, nu era codificat în dreptul internațional”, continuă activista. „Întrebarea pe care mi-o pun adesea—și pe care o adresez și altora—este următoarea: dacă apartheidul de gen ar fi fost codificat între 1996 și 2001, oare am repeta acum istoria?”
După ce trupele americane au părăsit Kabulul în august 2021, talibanii au întocmit liste cu oameni pe care regimul lor îi condamna la moarte. Pe ele se aflau oameni care lucraseră îndeaproape cu americanii, care puseseră bazele noii societăți mai egalitare, în care credeau și multe femei activiste. Printre ele se număra și Metra Mehran. Numele ei era al șaselea din listă.
„Este o experiență foarte complicată. Nu am vorbit mult despre asta. Era în timpul negocierilor de pace. Deja îi uciseseră pe mulți dintre prietenii mei, mulți dintre activiști. Mi-am pierdut vărul. Ne-au atacat casa în perioada aceea, deci s-au întâmplat multe. Eram atât de amorțită, doar încercând să supraviețuiesc, să lupt împotriva acelei situații. [Condamnarea mea la moarte] nu era primul lucru la care mă gândeam, pentru că îmi omorau prietenii în fiecare zi. Singurul lucru la care mă gândeam era să îmi iau rămas bun, pentru că nu știam dacă mă voi întoarce acasă seara”, își amintește astăzi activista.
A reușit să părăsească Afganistanul cu ajutorul unor persoane din cadrul A&M Bush School din Texas, unde studiase anterior, precum și al unor membri ai serviciilor de informații ale SUA.
De atunci trăiește în exil și încearcă zi de zi să schimbe situația femeilor din Afganistan, concentrându-și eforturile -din ultima vreme pe codificarea apartheidului de gen în cadrul campaniei End Gender Apartheid Today. Lucrează alături de Amnesty International și Atlantic Council în monitorizarea abuzurilor asupra drepturilor omului și ale femeilor din Afganistan și ține legătura cu femei care sunt victimele directe ale apartheidului de gen. Metra mi-a explicat de ce este important să numim situația din Afganistan astfel și de ce luptă pentru asta zi de zi.
Talibanii sunt un grup fundamentalist extremist religios, iar filosofia lor este profund bazată pe discriminarea și oprimarea femeilor. În viziunea lor, femeile sunt sursă de păcat și ispită, tocmai de aceea trebuie să fie controlate.
„Spălarea asta pe creier începe în școlile lor, numite madrase. Acum, acest lucru este implementat și la nivel guvernamental, tocmai ca să poată să schimbe întreaga societate și să o facă să creadă în lucrurile pe care ei le promovează. Aceasta este singura modalitate prin care pot supraviețui; altfel, nu vor reuși”, continuă Metra.
Chiar dacă nu sunt recunoscuți la nivel internațional, talibanii sunt guvernul de facto în Afganistan. De când au preluat puterea, au emis peste 180 de decrete, dintre care în jur de 95% vizează drepturile femeilor. Cadrul lor legal se bazează pe ceea ce spune liderul lor, pe care îl numesc Amir-ul-Muslimeen (Liderul Lumii Musulmane). Cuvintele lui sunt literă de lege, indiferent dacă sunt scrise sau rostite. Aceste legi sunt cele care le-au interzis femeilor totul: libertatea de mișcare, libertatea de exprimare și drepturile fundamentale. Printre cele mai recente astfel de legi absurde și abuzive se numără și ordinul liderului talibanilor care prevede ca noile clădiri rezidențiale să fie construite fără ferestre care să privească spre „locuri folosite de obicei de femei”, pe motiv că acestea ar fi „obscene”. Pentru ei, să vezi o femeie care lucrează într-o curte, în bucătărie sau care aduce apă dintr-o fântână este considerat un act indecent.
„Monitorizăm constant aceste decrete pe site-ul nostru. Ministerul taliban pentru Propagarea Virtuții și Prevenirea Viciului aplică violent aceste legi. De exemplu, dacă o femeie iese din casă pentru a cumpăra mâncare sau medicamente fără un însoțitor de sex masculin sau dacă nu este îmbrăcată conform codului vestimentar impus – care cere să fie acoperită completă în negru, inclusiv burqa, care lasă doar ochii vizibili – ea riscă să fie arestată arbitrar, închisă, torturată sau chiar ucisă, odată ce ajunge în detenție”, continuă activista.
Am întrebat-o pe Metra dacă femeile au parte de același tratament și în casele lor sau dacă există vreun fel de solidarizare în sânul familiei împotriva acestor discriminări. Mi-a spus că Ministrul pentru Propagarea Virtuții și Prevenirea Viciului aplică legi care ajung să controleze femeile atât în spațiul public, cât și în cel privat. Conform unor articole din aceste decrete, dacă o femeie iese neînsoțită de un bărbat din familia ei, atunci și aceștia pot fi pedepsiți cu închisoare de la una la trei zile.
„Este o formă clară de inginerie socială. De exemplu, dacă tatăl sau fratele meu știu că vor fi pedepsiți pentru felul în care mă îmbrac eu, vor ajunge să mă forțeze, astfel încât să respect regulile talibane. Îmi vor spune: «Trebuie să te îmbraci așa cum îți spun eu, altfel voi fi pedepsit»”, continuă Metra.
Toate acestea se întâmplă în timp ce 90% din femeile din Afganistan spun că au fost victimele unei forme de violență domestică, 17% au trecut printr-o experiență de violență sexuală și 52% au fost victimele violenței fizice, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății din 2015. Aceste legi ajung să întărească controlul și metodele de opresiune asupra femeilor.
„Acum, imaginați-vă o femeie abuzată de soțul ei sau victimă a violenței domestice. Conform acestor legi, ea nici măcar nu poate să meargă la doctor. Nu poate ieși din casă să își cumpere medicamente”, continuă Metra Mehran.
Un raport al Națiunilor Unite a arătat că talibanii le trimit în închisoare pe femeile care spun că au fost victimele violenței domestice și care nu au rude de sex masculin cu care să locuiască. Talibanii le-au spus reprezentanților Națiunilor Unite că pentru a rezolva cazurile de violență domestică ei „se bazează pe legea Sharia, așa că nu există nicio nedreptate la adresa femeilor”.
Metra subliniază că femeile din Afganistan nu sunt doar țintele discriminării de gen, ci ale unui întreg sistem de opresiune, sistematică și instituționalizată.
„Ceea ce face situația și mai gravă este că acest sistem este atât ideologic, cât și pragmatic esențial pentru supraviețuirea talibanilor. Societatea fundamentalistă pe care o creează nu este doar un rezultat al guvernării lor—este necesară pentru menținerea regimului taliban”, continuă activista.
În tot acest context, activista, alături de alte femei afgane și iraniene, lucrează pentru ca apartheidului de gen să fie recunoscut drept crimă la nivel internațional. Dacă aplici criteriile apartheidului rasial și în cazul genului, ajungi la același rezultat: segregare, inechitate, opresiune, explică Metra. Ceea ce cer ele este ca în definiția apartheidului să fie inclus și genul.
Această nuanță este importantă, pentru că înscrierea în lege a apartheidului de gen ar crea unicul cadru legal care să cuprindă totalitatea crimelor care au loc acum în Afganistan. Există deja Convenția pentru Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare față de Femei (CEDAW), care le permite activistelor să facă presiuni asupra Curții Penale Internaționale (ICC), abilitată să urmărească astfel de cazuri. Biroul procurorului ICC a depus cereri de mandate de arestare pentru doi lideri talibani, însă nu este suficient.
„Acest cadru nu creează o obligație doar pentru talibani, ci și responsabilitatea statelor terțe, ca astfel de crime să nu mai existe și să fie condamnate. Și acest lucru este important, deoarece este greu să condamni crimele talibanilor”, continuă activista afgană. „Nu vrem ca doar talibanii să fie responsabili, ci și toți ceilalți, care păstrează o relație normală cu acest regim, care interacționează cu talibanii sau îi recunosc, creând obligații legale internaționale și pentru ei”.
În ziua în care am vorbit, Metra își făcea griji pentru că e posibil ca femeile afgane să nu mai fie în siguranță nici în țările în care se presupunea cândva că și-ar fi găsit un refugiu. După ce Donald Trump a preluat pentru a doua oară rolul de președinte al SUA, a emis un ordin care suspenda programul federal de asistență pentru refugiați. Anularea a sistat zboruri care ar fi adus 1.600 de afgani în America, potrivit Zan Times, o publicație care scrie despre încălcările drepturilor omului din Afganistan, cu un focus pe violență asupra femeilor.
Maryam, una dintre femeile intervievate de jurnalistele de la Zan Times, spunea că nu s-a mai simțit atât de neputincioasă din 2021, când talibanii au preluat din nou controlul asupra țării. Ordinul lui Trump a blocat 200.000 de refugiați afgani care așteptau să-și părăsească țara.
Metra Mehran crede că e din ce în ce mai posibil să vedem o regresie a drepturilor femeilor și în alte părți ale lumii. Atunci vom regreta că am dezvoltat toleranță la atrocitățile comise de talibani împotriva femeilor din Afganistan.
„Vedem deja cum triumful talibanilor încurajează alte miliții și organizații teroriste din întreaga lume să ia avânt. După talibani, mai multe legi fundamentaliste și anti-femei au fost adoptate de grupuri religioase din diferite părți ale lumii. Vedem asta în Siria, iar în Irak am văzut același lucru în legătură cu căsătoriile timpurii și drepturile femeilor”, continuă activista afgană.
Fenomenul nu se limitează doar la țările din Orientul Mijlociu, ci e în creștere și în unele țări europene. În urmă cu mai multe luni, o femeie afgană aflată în exil în Franța a vorbit public împotriva echipei naționale de cricket a țării sale, care simpatizează cu talibanii. A primit atât de multe amenințări ulterior, încât poliția a trebuit să intervină ca să-i ofere protecție.
„Lucrurile astea se întâmplă și întăresc ideologia talibanilor pretutindeni și o normalizează. Faptul că femeile din Afganistan sunt dezumanizate, faptul că prezența lor este interzisă peste tot, de la a merge la școală, la muncă, toate lucrurile astea nu ar trebui să fie acceptate”, continuă Metra Mehran. „Cred că această normalizare a atrocităților comise de talibani, care are loc la nivel internațional, va întări orice alt grup fundamentalist, fie el religios sau nu”.
Înainte să ne încheiăm conversația, activista pentru drepturile femeilor afgane mi-a povestit cum a plecat din țară în 2021 și cum se gândește foarte rar la momentele alea, pentru că era preocupată să supraviețuiască pur și simplu. Însă încă de pe-atunci știa că va trebui să lupte împotriva apartheidului de gen. Nu pe cont propriu, ci cot la cot cu mai multe femei, care s-au raliat de atunci acestei cauze.
„Guvernul SUA ne spunea că «Talibanii s-au schimbat», iar noi le răspundeam «Nu, ascultați-ne, îi cunoaștem, am trăit cu ei mult timp înainte». Dar nu ne-au ascultat niciodată.”
Sursă Foto: Facebook Metra Mehran
Campania End Gender Apartheid Today poate fi semnată aici.
