A 31-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Piatra Neamţ, curatoriată de Gianina Cărbunariu, dramaturgă, regizoare şi directoarea Teatrului Tineretului din localitate, începe miercuri, 18 septembrie şi se va desfăşura până în 2 octombrie. În cifre, anul acesta festivalul înseamnă 29 de spectacole | 7 țări | 4 concerte | 5 ateliere | 4 lansări de publicații | 2 proiecții de film documentar | 1 juriu de liceeni | 24 de sesiuni de discuții cu publicul. Dincolo de cifre, sunt cel puţin 9 motive pentru care merită să treci pe la Teatrul Tineretului în aceste două săptămâni.
1. Selecţia variată şi exigentă calitativ, axată pe formate performative interdisciplinare, artişti tineri şi teme actuale. În program sunt spectacole diverse: pentru copii, dans, instalaţii performative, spectacole de scenă mare şi studio, concerte şi filme.
2. Hit-urile teatrale ale stagiunii trecute: Medea's boys (6 băieţi frumoşi discută despre problemele masculinităţii, brodate pe legenda argonauţilor şi povestea Medeei), Cultul personalităţii (ce discută Ana Pauker, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu „într-o cârciumioară, la şosea"), Tabu (viaţa necunoscută a lucrătoarelor sexuale), Micul nostru centenar (aniversarea unei străbunici născute „odată cu ţara" prilejuieşte un centenar „de familie", o Românie în miniatură), Ţinutul din miezul verii (o dramă de familie excepţional jucată, cu o Rodica Negrea într-un rol antologic), Moş Nechifor (umorul lui Alexandru Dabija + povestea deocheată a lui Ion Creangă), Despre oameni şi cartofi (un caz tragic, o comunitate discriminată, personaje reale devenite performeri şi poetica inconfundabilă a lui Radu Afrim), Jurnal de Timişoara (poveşti personale şi povestea unui oraş într-o instalaţie vizual - performativă).
3. Extinderea festivalului: pe lângă Piatra Neamţ, vor fi spectacole la Târgu Neamţ şi Roman. Teatrul este al comunităţii, nu doar al capitalei de judeţ.
4. O premieră de Gianina Cărbunariu: Frontal, „o adaptare foarte liberă după Povestea unui om leneș de Ion Creangă", analizează stigmatizarea sărăciei şi modul în care presa facilitează crearea unui stereotip al „asistatului social" prin care acesta este echivalat cu „leneş".
5. Formate performative contemporane. Sergiu Matiş, coregraf şi dansator stabilit la Berlin, unde a lucrat inclusiv cu celebra Sasha Waltz, conectează arta cu ecologia şi prezintă o instalaţie performativă cu sunetele unor păsări dispărute, Extinction room (Hopeless), iar Nicoleta Lefter a dat o formă vizual - performativă uneia dintre cele mai iubite cărţi contemporane, Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Ţîbuleac. Coregrafa Ioana Marchidan prezintă Stabat Mater, o reinterpretare contemporană a relaţiei dintre Fecioara Maria şi Iisus, iar monodrama O cameră doar a ta vorbeşte despre feminitate şi scris, având la bază cartea (aproape) omonimă a Virginiei Woolf.
6. Afrim. Cel mai recent spectacol al lui Radu Afrim, cu un titlu poetic, Sub fiecare pas e o mină neexplodată dintr-un război neterminat cu tine, şi un text personal. Spectacolele afrimiene create pe scrieri proprii sunt incursiuni intime printre îngerii şi demonii care îl bântuie pe regizor, de data aceasta sub forma unei explorări a singurătăţii şi iubirii.
7. Un spectacol legendar, un film în avanpremieră: Tipografic majuscul, spectacol creat de Gianina Cărbunariu la Teatrul Odeon, şi versiunea în lucru a filmului cu acelaşi titlu, creat de Radu Jude. Ambele spun povestea lui Mugur Călinescu, adolescentul care 1981 a scris pe ziduri texte împotriva dictaturii comuniste.
8. Discuţii. După fiecare spectacol se poate sta de vorbă cu artiştii. Dezbaterile anulează peretele imaginar care, zic teoreticienii teatrului, există între scenă şi sală, între artist şi spectator. Cuvântul funcţionează ca un ciocan.
9. Concertele. Muzică diversă, de la umorul Adei Milea potenţat de vioara lui Alexandru Bălănescu la art-rock cu trupa Byron , jazz cu Luiza Zan & Jazz Part Trio şi electropop în cine-concert cu Karpov Not Kasparov.
Foto main: Albert Dobrin/flickr.com
