4B, o mișcare feministă radicală din Coreea de Sud, încearcă să remodeleze complet cultura patriarhală, prin refuzul oricărui tip de relații cu bărbații. Ce a determinat mii de femei să ia această decizie care le schimbă viața și ce consecințe are în societate?
În mai 2016, un bărbat coreean a înjunghiat mortal o femeie de 23 de ani într-o toaletă din Gangnam, un cartier bogat din Seul, celebru pentru hitul K-pop Gangnam Style. Imaginile camerelor de supraveghere au arătat că bărbatul așteptase mai bine de o oră într-o toaletă unisex din apropierea unei stații de metrou. În acest timp, mai mulți bărbați au intrat și au ieșit din toaletă. Când a intrat o femeie coreeană, bărbatul a înjunghiat-o în piept de patru ori cu un cuțit de bucătărie. Când a fost întrebat de ce a ales o victimă de sex feminin, agresorul, în vârstă de 34 de ani, care lucra într-un bar, a explicat poliției că toată viața s-a simțit „ignorat și subestimat” de femei.
Tragedia a devenit cunoscută sub numele de Crima de la Stația Gangnam și a declanșat o serie de proteste, fiind una dintre forțele majore care au contribuit la o renaștere a mișcării feministe în Coreea de Sud, între 2015 și 2016.
Coreea de Sud este a paisprezecea economie a lumii, cunoscută pentru marile sale industrii muzicale, cinematografice, cosmetice și tehnologice. Țara are, de asemenea, o cultură patriarhală puternică. Diferența dintre salariile bărbaților și cele ale femeilor în Coreea de Sud este 31,2%, cea mai ridicată dintre țările membre OCDE, și aproape triplă față de media OCDE de 11,6%. Femeile reprezintă doar 5% din consiliile de administrație din corporațiile din Coreea de Sud. Într-un sondaj din 2023, 11% dintre femei au declarat că au primit avansuri sexuale nedorite la locul de muncă, în timp ce 3,4% dintre bărbați au spus același lucru.
Coreea are un „familism și confucianism puternic”, explică Jin-Sol Park, o cercetătoare feministă în vârstă de 32 de ani, acesta din urmă fiind un vechi sistem de credințe chinezesc, în care loialitatea și respectul pentru familie sunt valori fundamentale. Este o societate obișnuită să prioritizeze comunitatea înaintea individului, iar femeile au avut întotdeauna o voce mai slabă decât bărbații, în calitate de mame, soții și fiice, spune Jin-Sol Park.
Revigorarea spiritului activist petrecută în 2015-2016 a contribuit la popularizarea feminismului în Coreea de Sud. Într-un sondaj din 2019, aproape jumătate dintre femeile coreene în vârstă de 20-30 de ani au declarat că se identifică drept feministe.
La momentul crimei din stația Gangnam, Jungyeon Lee, o cercetătoare feministă în vârstă de 33 de ani, tocmai termina Facultatea de Jurnalism din Seul. A înfuriat-o reacția societății, în special cea a bărbaților și a poliției, care au negat că ar fi fost o crimă motivată de ură, invocând boala mintală a bărbatului. Era furioasă și pentru că nu știa prea multe despre feminism. Sau despre violența de gen. Sau despre discriminarea sexuală. S-a simțit trădată. „De societate, de oamenii care au scris manualele, de politicienii aflați la conducere”, îmi spune într-o dimineață de mai, într-o discuție pe Zoom. A trecut o săptămână de când m-am întors din Coreea de Sud, unde am început să documentez acest subiect. Ea era plecată din țară, așa că nu ne-am putut întâlni personal. Acum, ne privim printr-un ecran: are părul lung și ondulat, ochelari cu rame rotunde și zâmbește des.
Patru de „nu”
În 2016, incidența violenței între parteneri intimi în Coreea de Sud a fost de 41,5%, comparativ cu media globală de 30%. În același an, în țară au avut loc peste 5.000 de infracțiuni legate de spionaj prin intermediul camerelor de supraveghere. În Coreea, camerele ascunse (cunoscute sub numele de molka) sunt adesea amplasate în toalete publice, vestiare pentru femei sau camere de hotel și țintesc de obicei femeile. În Coreea de Sud, infracțiunile care implică molka nu sunt raportate sau nu sunt identificate ca atare, iar suspecții scapă adesea fără condamnări.
După ce a aflat cât de mulți bărbați coreeni distribuie videoclipuri filmate cu camere ascunse și cât de frecventă este violența împotriva femeilor, Jungyeon a simțit că nu poate trece cu vederea acest lucru. „Dacă ajung să am relații intime și sexuale cu bărbații, este foarte probabil să fiu o victimă a violenței de gen”, își amintește că gândea la acea vreme.
A început să petreacă ore întregi pe Twitter și în comunitățile feministe online. Un motor de căutare numit Daum oferea spații online sigure, numite cafes/cafenele, unde oamenii se puteau aduna să-și discute problemele. Ea și alte tinere coreene se întâlneau în astfel de cafenele digitale, precum AllFem sau Ladism.
Într-o zi, la începutul anului 2017, Jungyeon a dat peste mai multe mesaje de la femei coreene care îndemnau la refuzul oricăror relații sexuale sau apropiate cu bărbații. „Acesta a fost întotdeauna modul în care bărbații controlează femeile în Coreea de Sud, prin sexualizarea și domesticirea lor, prin plasarea femeilor în roluri de iubite și partenere sexuale”, spuneau mesajele. Propunerea avea și un nume: 4B.
4B înseamnă „Patru de Nu” în coreeană: bihon (nu căsătoriei cu bărbați), bichulsan (nu nașterii), biyeonae (nu întâlnirilor cu bărbați), bisekseu (nu sexului cu bărbați).
Tânăra se întâlnise și avusese relații sexuale cu bărbați coreeni înainte să audă despre 4B. Și „a fost în regulă”, spune ea. „Nu am simțit [nimic] deosebit de violent, nepoliticos sau ceva de genul ăsta”. Dar spune că mereu a încercat să se încadreze în rolurile tradiționale de gen în relațiile ei intime.
„Mă simt puternică dacă refuz orice fel de relație cu bărbați,” spune Jungyeon despre prima reacție pe care a avut-o când a citit despre 4B, în urmă cu șapte ani. În prezent, le predă adolescenților din școlile din Coreea de Sud despre violența și egalitatea de gen, iar în toamnă va începe un doctorat în studii de gen la Universitatea Wisconsin-Madison, SUA.
Jungyeon a crescut într-o familie din clasa de mijloc și povestește că părinții nu i-au spus niciodată ce ar trebui sau nu să facă pentru că era fată. „M-au învățat întotdeauna că pot realiza orice. Și ar cam trebui să realizezi ceva!", râde ea, referindu-se la binecunoscuta presiune de a avea succes, adânc înrădăcinată în cultura țării ei.
Când era adolescentă, credea că drepturile femeilor fuseseră deja obținute și se simțea nesigură că nu era suficient de frumoasă sau de slabă. „Mi-aș fi dorit să fi învățat că trupul meu nu este un obiect care trebuie să se potrivească într-o anumită mărime și formă și că trupul meu și eu însămi nu sunt două lucruri diferite”, spune ea. „Mi-aș fi dorit să îmi văd trupul doar ca pe mine însămi, un organism care mă conectează la această lume, așa cum o văd acum”.
La 25 de ani, când a descoperit 4B, și-a dat seama că „în orice fel de relație cu bărbații, femeile ar putea fi într-o poziție puțin vulnerabilă”. Așa că a decis să acționeze. „Am vrut doar să fac ceva în legătură cu asta. Am vrut să fac parte din ceva puternic. Am vrut să fac o schimbare. Și să tai orice relație cu bărbații părea o acțiune pe care o puteam realiza în viața mea de zi cu zi. De aceea am ales să mă alătur mișcării."
Așa a încetat să mai aibă orice fel de relații intime sau sexuale cu bărbații. Treptat, a ajuns să întrerupă și relațiile cu prietenii ei de sex masculin. Nu a fost ceva intenționat, spune ea, dar a simțit că nu mai putea comunica cu cineva cu care nu împărtășea aceleași valori. S-a angajat în discuții interminabile despre crima din Gangnam, iar mulți dintre prietenii ei credeau că nu a fost o crimă motivată de ură. A încercat mai întâi să-i convingă, explicându-le „cât de putredă este această societate” și cât de grave sunt crimele împotriva femeilor. „Era frustrant și eram furioasă. Frustrarea devenea mai mare decât furia." Așa că a renunțat să le mai explice.
4B este o mișcare care a fost discutată și susținută online în mod anonim încă din 2015, când a început renașterea feministă în Coreea, explică Jin-Sol Park, care are un masterat despre semnificația politică a mișcării 4B. Este greu de măsurat câte membre a câștigat mișcarea, din cauza practicilor sale fluide online și offline și a evoluției sale de-a lungul anilor. Articolele numără între 5.000 și 50.000 de femei coreene care au aderat la mișcare și care refuză să se căsătorească, să nască, să aibă întâlniri și să facă sex cu bărbați.
„Îngrijorările lor erau și ale mele”
Tinere îmbrăcate în blugi largi, skinny sau scurți, cu crop-topuri și cămăși largi, se plimbă prin campusul verde al Universității pentru Femei Ewha din Seul. Ewha e o universitate privată pentru femei, care găzduiește peste 20.000 de studente și e considerată una dintre cele mai prestigioase universități din Coreea de Sud.
Bărbații pot preda și lucra la întreținerea campusului, dar nu se pot înscrie ca studenți, explică Jin-Sol Park în timp ce ne plimbăm împreună prin campusul în care a studiat. Studenții străini de sex masculin au voie să se înscrie pentru un schimb de experiență. „Nu știu de ce vin aici. Poate că sunt curioși”, zâmbește ea.
Pentru lucrarea ei de masterat, Jin-Sol Park a realizat interviuri în profunzime cu 12 membre 4B și a cercetat viețile lor online și offline timp de peste doi ani. „Sunt parte din aceeași generație care trăiește în Coreea. Îngrijorările lor erau și ale mele”, îmi spune când o întreb cum și-a început cercetarea. În copilărie, a fost martora violenței domestice acasă. Spune că este feministă de la 14 ani și că s-a simțit mereu singură până la renașterea feministă din 2015-2016. Nu e membră a comunității 4B, dar condamnă cu fermitate violența de gen.
Înainte de crima de la Stația Gangnam, o comunitate online numită Megalia apărută în 2015 a devenit o mișcare socială feministă puternică (s-a închis doi ani mai târziu). Membrele postau și „oglindeau” conținut misogin, inversând rolurile de gen, provocând astfel reacții care variau de la indignare la umor. Logoul său era o mână cu degetul arătător și degetul mare apropiate - o referire la un penis mic.
Până la apariția acestor mișcări publice, Jin-Sol a trebuit să-și ascundă opiniile feministe de colegii și familia ei. „Dacă spuneam că sunt feministă, puteam fi atacată de mulți bărbați și îmi era cu adevărat teamă de atacuri psihologice și fizice”, își amintește ea.
Peste 77% dintre bărbații între 20 și 30 de ani și mai mult de 73% dintre bărbații între 30 și 40 de ani din Coreea spun că au fost „dezgustați de feministe sau de feminism”, potrivit unui sondaj din 2021. Membrii New Man on Solidarity, unul dintre cele mai active grupuri antifeministe din Coreea (cu peste 500 de mii de abonați pe canalul său de YouTube fondat în 2021), scandează „Feminismul este o boală mintală” în timpul mitingurilor antifeministe pe care le organizează. Motto-ul lor a fost cândva „Până în ziua în care toate feministele vor fi exterminate!”.
Prin intermediul cercetării sale, Jin-Sol Park a dorit să dezvăluie diversitatea și filosofia multistratificată a comunității 4B. „Am fost foarte curioasă să aflu ce fel de viață vor duce. Ce fel de relații vor crea oamenii și ce viață vor trăi?”
„Responsabilitatea lor politică a fost impresionantă. Ele consideră că pot schimba Coreea prin practica 4B”
Femeile pe care Jin-Sol Park le-a intervievat aveau între 20 și 40 de ani și aveau locuri de muncă diverse, de la specialiste în IT la profesoare și avocate. Câteva dintre ele erau studente. Unele proveneau din familii conservatoare, unde se simțeau discriminate pentru că erau fete, în timp ce altele proveneau din familii care le sprijineau. Unele erau creștine, dar identitatea lor religioasă era în plan secund. „Sunt o femeie 4B și, în același timp, trebuie să-mi păstrez puritatea premaritală”, i-a spus una dintre respondente lui Jin-Sol. „«Lucrurile religioase sunt importante, dar feminismul e mai important decât religia»”, a adăugat respondenta.
Femeile intervievate au avut opinii diferite cu privire la adoptarea practicii 4B. Unele considerau că doar bărbații coreeni ar trebui boicotați. Noul val feminist a criticat sistemul patriarhal coreean și în comparație cu alte țări, explică Jin-Sol. „De exemplu, bărbații suedezi petrec mai mult timp făcând treburi casnice decât cei coreeni, conștientizarea discriminării salariale în țările occidentale cum ar fi Germania și Franța este mai dezvoltată, manierele de întâlnire și ratele de femicid sunt mai scăzute etc.”. Alte femei au considerat că toți bărbații ar trebui să fie boicotați.
„O societate în care uciderea unei femei într-o baie nu este recunoscută ca fiind o crimă misogină, și toate incidentele în care iubitul tău îți filmează în secret corpul și actul sexual și le împărtășește cu alți bărbați, nu mai sunt acceptabile”, i-au spus cercetătoarei unele femei din 4B. „Aceste femei își boicotează nu doar sexualitatea cu bărbații, ci și propria țară. (...) Online, multe femei au spus că vor să solicite statut de refugiate din cauza misoginismului și a problemelor patriarhale din Coreea. Poate că țările străine nu sunt un paradis, dar circula o vorbă care spunea că până și paradisul are mai multe niveluri.”
Să fii filmată ilegal de un bărbat. Să fii urmărită. Să te îmbolnăvești de o boală cu transmitere sexuală. Acestea au fost principalele temeri ale femeilor din 4B pe care Jin-Sol le-a intervievat. Pentru toate aceste motive, nu mai vor „să mai permită bărbaților să facă parte din viața lor”. Una dintre cele intervievate a folosit ca exemplu un borcan de bomboane. „«Dacă 9 din 10 bomboane sunt otrăvitoare, nu ar fi cel mai sigur să nu le mâncăm?»”.
Dincolo de motivele personale, femeile din 4B pe care le-a întâlnit cercetătoarea aveau un scop mai înalt. „Se simțeau responsabile pentru generația următoare. Ele cred că generației următoare îi va fi mai greu dacă nu schimbăm violența. Responsabilitatea lor politică a fost impresionantă. Ele consideră că pot schimba Coreea prin practica 4B”.
„Aș vrea să definesc această mișcare ca pe o grevă pașnică”
„4B este natural. Cred că este o strategie de supraviețuire. Cred că e greu să găsești motivul pentru care să te căsătorești cu un bărbat, pentru care să naști", îmi spune Hye-Min Oh într-o cafenea din Seul. Are 39 de ani și este lectoră la cursurile de Formare în Domeniul Genului pentru Artiști și de Introducere în Feminism, la Universitatea Națională de Arte din Coreea, o universitate mixtă. „În căsătorie există discriminare. Este deja greu [pentru femei] să supraviețuiască la locul de muncă și nu au timp pentru treburile casnice."
Hye-Min Oh se descrie ca fiind 1B (bihon - împotriva căsătoriei). În urmă cu zece ani, se gândea să se căsătorească cu un bărbat. Dar apoi i-a vizitat familia. Era prima oară când se întâlneau și își amintește că părinții lui au întrebat-o doar despre gospodărie și despre eventualitatea unei sarcini. Nimic despre visurile sau cariera ei. După ce i-a dezvăluit partenerului ei cum s-a simțit în timpul discuției, acesta i-a spus că are probleme din cauza tatălui ei, care a bătut-o când era mică. A fost șocată că acesta a folosit trauma împotriva ei. „Mi s-a făcut rău”. Bărbatul dăduse și semne de violență și, după ce s-a despărțit de el, a urmărit-o timp de șase luni, spune femeia. „Din acel moment, nu mă mai interesează căsătoria”.
O întreb dacă crede că e posibil ca într-o zi să găsească un bărbat care s-o respecte și cu care să se potrivească. Ezită. „E posibil”, spune zâmbind. „Dar locuiesc în Seul. Întâlnesc numai bărbați coreeni. Nu mai e un subiect pentru mine. De aceea înțeleg mișcarea 4B. E destul de naturală pentru femei. Aș vrea să definesc această mișcare ca pe o grevă pașnică.”
Unele dintre studentele lui Hye-Min i se confesează în timpul ședințelor individuale că nu vor să se întâlnească sau să se căsătorească cu bărbați și îi cer sfatul. „Prin unele relații poți înțelege mai multe despre tine. Dar nu este obligatoriu. Întotdeauna le spun. Mai ales cu cineva cu care nu se potrivesc.”
Profesoara îi ascultă și încearcă să îi înțeleagă și pe studenții ei de sex masculin. Cum au ajuns unii dintre ei să creadă că feminismul este o boală mintală sau un cancer? Cum au ajuns unii să le numească pe feministe feminaziste? „În fiecare semestru citesc acest termen [în lucrări scrise] la cursul obligatoriu.”
Mulți studenți de sex masculin o întreabă în timpul orelor: „De ce armata este obligatorie pentru bărbați și pentru femei nu? Nu e egalitate acolo. Este discriminare față de bărbați”. Acesta este principalul motiv al disputelor dintre feminiști și antifeminiști în Coreea de Sud. „Da, este discriminare”, le răspunde Hye-Min Oh studenților săi. „Dar nu este o decizie a femeilor. Bărbații au făcut asta, ei au luat această decizie". În legislația sud-coreeană, toți bărbații apți de muncă trebuie să facă între 18 și 21 de luni de serviciu militar. Sinuciderea a fost principala cauză a decesului în rândul soldaților coreeni în ultimii 10 ani, a raportat Ministerul Apărării Naționale al Coreei în 2021.
Bărbații tineri admiră politicieni conservatori precum Lee Jun-seok, fostul lider al Partidului de dreapta „Puterea Poporului”, și Yoon Suk-yeol, președintele sud-coreean. Yoon Suk-yeol a câștigat alegerile din 2022 cu un mesaj în care a dat vina pe feminism pentru rata scăzută a natalității din Coreea (0,78, cea mai mică din lume) și cu promisiunea de a desființa Ministerul Egalității de Gen și al Familiei. Ministerul a fost creat în 2001 și se concentrează pe protecția supraviețuitoarelor violenței sexuale și domestice și pe crearea de politici care să nu discrimineze pe bază de gen.
*
Când am întrebat-o pe Jungyeon Lee dacă a fost nevoită să ascundă că face parte din mișcarea 4B, mi-a spus că pentru ea „nu a fost o identitate. A fost doar o acțiune.” Acest lucru nu era oricum o problemă pentru familia ei. „În Coreea de Sud, nu vorbim despre sex în familie. Nu ne imaginăm niciodată membrii familiei ca persoane sexuale. Într-un fel, evităm să ne imaginăm asta. Nu vreau să-mi imaginez că părinții mei fac sex și nu vreau să-mi imaginez că fratele meu face sex. Bineînțeles că o vor face. Dar nu vreau să mă gândesc la asta”.
„Sunt o persoană foarte sexuală”, răspunde Jungyeon, când o întreb cum a influențat dorința ei sexuală decizia de a face parte din 4B. „Pur și simplu m-am masturbat”, râde ea. „Eram în general supărată pe bărbații coreeni și nu prea voiam să vorbesc cu niciunul. Așa că, atunci când mă abordau, pur și simplu îi ignoram”.
Practicarea 4B poate fi respectată de ceilalți ca stil de viață, atâta timp cât femeile nu folosesc cuvântul 4B atunci când se prezintă, consideră cercetătoarea Jin-Sol Park. Mulți oameni asociază practica lor cu rata scăzută a natalității din Coreea și cred că membrele 4B sunt responsabile pentru „dispariția Coreei”, spune ea.
„Poate nu mai sunt o membră tipică 4B”
În octombrie 2018, la aproximativ un an și jumătate după ce s-a alăturat mișcării, Jungyeon a început o relație cu o femeie. Știa că e bisexuală, spune ea, dar atunci a fost prima dată când a avut o relație cu o femeie.
În cadrul dezbaterilor online la care lua parte, existau multe discuții aprinse. Unul dintre cele mai sensibile subiecte era dacă femeile să se angajeze sau nu în orice fel de relație intimă. Multe membre ale comunității susțineau cu tărie că nu ar trebui să o facă. Argumentul lor principal era că, atunci când ești într-o relație, prioritizezi cealaltă persoană. Iar dacă ești feministă radicală, ar trebui să te prioritizezi pe tine însăți, pentru a avea mai mult succes în societate. Cu cât sunt mai multe femei de succes într-o societate, cu atât mai multe decizii vor fi luate de femei. Și astfel se poate schimba în bine societatea coreeană, spuneau ele.
Chiar dacă nu era pe deplin de acord cu acest raționamentul, subiectele îi erau familiare. Așadar, când a început o relație cu o femeie, se gândea: „Bun, s-ar putea să nu fiu primită bine atunci când mă alătur unei comunități online. Poate că nu mai sunt o membră tipică 4B”.
„Aceste două părți de lume erau foarte diferite, iar eu făceam parte din ambele”
Jungyeon s-a înscris la un masterat de studii feminine la Universitatea de Femei Ewha. Comunitatea offline pe care a întâlnit-o acolo era diferită de cea online, își amintește. Oamenii pe care i-a întâlnit erau deschiși la relații. „După seminarii, obișnuiam să mergem la un bar și vorbeam tot timpul despre sexul cu femei”, spune ea râzând. „Aceste două părți de lume erau foarte diferite, iar eu făceam parte din ambele”.
„În momentul de față se pare că nu mă mai pot numi membră 4B, pentru că nu mai tai relațiile cu bărbații”, îmi spune Jungyeon. Și-a dat seama recent că evitarea relațiilor sexuale cu bărbații s-a dovedit a nu fi o decizie atât de bună, ea fiind o persoană sexuală.
Încă se teme să nu fie filmată împotriva voinței ei sau să devină victima violenței sexuale. Nu o face intenționat, spune ea, dar evită instinctiv bărbații coreeni. „Când sunt în Coreea de Sud, când merg pe stradă și văd un bărbat atrăgător trecând pe lângă mine, mă gândesc într-un fel: S-ar putea să fie un membru activ al unei comunități online antifeministe. Și când mă gândesc la asta, atracția dispare pur și simplu”.
*
O altă mișcare feministă importantă din Coreea de Sud, pe lângă 4B, se numește „Escape the Corset/ În afara corsetului” și a fost fondată în 2018. Femeile care o susțin și-au tuns părul scurt, și-au aruncat machiajele și au renunțat la orice fel de practici de înfrumusețare într-o țară care este una dintre primele zece piețe de frumusețe din lume. În 2021, Coreea de Sud a exportat produse cosmetice în valoare de 9,2 miliarde de dolari, Coreea de Sud devenind astfel al treilea cel mai mare exportator de produse cosmetice, după Franța și Statele Unite.
„4B este pentru mine, pentru societate și pentru fetele tinere”
Gaeul Baek, în vârstă de 34 de ani, editoare și fondatoare a revistei feministe radicale RADish și membră 4B, și-a tăiat părul scurt în timpul unuia din protestele din 2018 de la Hyehwa Station împotriva sexismului, misoginiei și voyeurismului cu camera ascunsă. Protestele au fost declanșate după ce o femeie a fost arestată pentru că a fotografiat în secret și a expus online un model masculin nud după ce s-au certat. Activiștii au susținut că poliția a făcut o investigație și o arestare rapidă doar pentru că victima era de sex masculin. Protestele de la Hyehwa sunt considerate cele mai mari proteste feministe din Coreea de Sud, ajungând la 110.000 de participanți până în decembrie 2018.
Înainte de proteste, organizatorii au recrutat femei care voiau să se tundă în ziua mitingului, explică Gaeul. În timp ce închidea ochii și aștepta ca o voluntară să îi treacă foarfeca prin păr, auzea mii de femei din marș strigând „femei adevărate” sau „minunate”. Când alte femei care s-au tuns alături de ea și-au împărtășit poveștile la microfon, a plâns împreună cu ele. Sentimentul de „înălțare și unitate” pe care l-a trăit în acea zi e de neuitat. Încă păstrează părul pe care l-a tăiat la protest. „Este steagul meu mândru de eliberare”, spune ea.
Gaeul s-a născut la începutul anilor '90, în perioada de apogeu a ideologiei sud-coreene a „preferinței pentru fiu”, cunoscută sub numele de selecție în funcție de sex. (Avorturile selective în funcție de sex sunt întâlnite în țări precum China, India, Coreea de Sud, Vietnam, precum și în Armenia, Azerbaijan și Georgia). În ciuda faptului că avortul era incriminat la vremea respectivă în Coreea de Sud, acesta era practicat în mare parte în centrele de planificare familială.
„Există o vorbă în Coreea de Sud care spune că al treilea copil de sex masculin din acea generație s-a născut după ce și-a ucis sora”, spune Gaeul. „La propriu, a fost o generație care a murit înainte de a se naște. Părinții din această generație își favorizau fiii și erau răi cu fiicele lor. Eu provin din acea generație", adaugă ea.
Într-o societate în care se așteaptă de la femei romantismul, căsătoria și procrearea, mișcarea 4B este o declarație, explică Gauel. „Că vrei să-ți trăiești viața pentru tine, nu doar pentru soțul și (viitorul) copil. Este o declarație de a trăi pe deplin ca tine însăți, nu ca o rezervă.”
Unii oameni cred că 4B înseamnă doar excluderea bărbaților, subliniază Gaeul. Dar 4B înseamnă mai mult decât a lăsa bărbații în urmă, înseamnă a trăi alături de alte femei. „Cele mai multe dintre prietenele mele sunt feministe care practică regulile 4B ca și mine. Organizăm seminarii, mergem la proteste, călătorim împreună și împărțim legume din grădina noastră.” Ea și prietenele ei organizează activități politice și discută despre metode de predare feministe. Majoritatea dintre ele sunt active pe rețelele de socializare și se implică în discursuri feministe. „Acesta este un grup demografic care modelează în mod activ opinia publică și conduce schimbarea în societatea coreeană”, spune ea.
O parte a comunității 4B nu acceptă femei transgender ca membre ale mișcării. „Vedem transgen-ismul ca pe o invazie androcentrică care întărește prejudecățile societății împotriva femeilor și fură însăși feminitatea de la femei”, argumentează Gaeul. Acesta este unul dintre cei patru piloni care stau la baza feminismului radical în Coreea de Sud, explică ea: respingerea traficului sexual și a maternității surogat pe care o numesc viol plătit, respingerea pornografiei pe care o numesc exploatare sexuală și considerarea femeilor ca fiind ultima colonie. „Înțelegem femeile ca fiind cea mai importantă clasă, mai presus de vârstă, statut social și ocupație.”
Gaeul Baek este, de asemenea, profesoară de știință și tehnologie la un liceu din Seul și vrea să le arate elevilor ei că există femei adulte „care nu se decorează” și nu se căsătoresc. „4B este pentru mine, pentru societate și pentru fetele tinere”, spune ea. E îngrijorată când vede cât de ușor pot deveni fetele tinere vulnerabile la infracțiunile digitale, atunci când dansează pe K-pop îmbrăcate sumar și își postează videoclipurile pe Instagram și Tik-Tok.
„Nu voi mai tăia relațiile cu bărbații”
În prezent, Jungyeon Lee spune că uneori navighează pe platformele feministe, dar nu se implică activ în conversații. „Nu sunt atât de furioasă acum”.
Feminismul e în continuare una dintre ideologiile ei fundamentale, dar acum nu mai evită conversațiile cu persoane care nu sunt feministe. „Cred că poate suna foarte arogant, dar am încercat să schimb pe toată lumea.” A ajuns să accepte că oamenii au propriile lor bagaje și că feminismul nu înseamnă un singur lucru pentru toată lumea.
În prezent crede că e posibil ca oamenii să aibă păreri diferite și totuși să construiască relații semnificative unii cu alții. „Acum cred că comunicarea e mai importantă decât încercarea de a schimba pe cineva”.
De asemenea, spune că are o relație mai bună cu tatăl și fratele ei. În trecut, se certau adesea și ea îi judeca, își amintește. „Și la final eram rănită”. Încă mai vrea să-i convingă din când în când, dar încearcă să evite cuvinte precum feminism, sexism și discriminare. Spune că își dorește mai puține certuri și mai multă ascultare reciprocă.
Comunitățile online anti-feministe masculine susținute de politicieni de dreapta reprezintă o îngrijorare reală pentru Jungyeon, care va începe în toamnă un doctorat la departamentul de Studii de Gen și Femei al Universității Wisconsin-Madison. Ea crede că emoțiile joacă un rol semnificativ în dezbaterile online și că acestea modelează ideile oamenilor. „Femeile încearcă în special să-i convingă pe bărbați prin limbaj, prin logică, prin cuvinte, dar se pare că nu este foarte eficient”, crede ea, după ce s-a angajat în această activitate activistă timp de câțiva ani.
*
După ce crima de la Gangnam a readus feminismul pe agenda publică din Coreea de Sud, în 2018 a fost înființat un centru național de prevenire a infracțiunilor sexuale digitale. Acesta oferă consiliere victimelor, ajută la ștergerea videoclipurilor ilegale și oferă sprijin pentru investigații și litigii. Avortul a fost dezincriminat în 2021 și multe dintre femeile cu care am vorbit consideră că există o conștientizare mai mare asupra misoginiei în Coreea de Sud. „Bineînțeles, reacția este puternică. Cu toate acestea, există oameni care au speranță în societatea coreeană care se schimbă foarte rapid”, conchide cercetătoarea Jin-Sol Park.
Epilog
„Delia, de ce faci acest reportaj?”, m-a întrebat Jin-Sol Park când am părăsit campusul Universității Ewha, înainte de a ne lua rămas bun una de la cealaltă.
În ultimii ani, m-am întrebat în mod constant atât în munca mea, cât și în viața personală: Ce putem face pentru a ne apropia mai des unii de alții ca ființe umane? Când nu am răspunsuri, încerc să privesc spre cei care au renunțat la asta. În felul în care am ajuns acolo se află un indiciu prețios.
*
Realizarea acestui material a fost posibilă datorită participării la Conferința Mondială a Jurnaliștilor din Coreea de Sud, organizată de Asociația Jurnaliștilor din Coreea (AJC/JAK), în perioada 21-26 aprilie 2024. După conferință, am rămas în Seul și am documentat acest subiect până pe 3 mai.
Textul a fost inițial scris în engleză și tradus în română de Vlad Hodrea.
Imagina principală: Gaeul Baek, după ce și-a tăiat părul în timpul protestelor împotriva sexismului, misoginiei și filmărilor ilegale (molka) din Hyehwa Station. Mai 2018, Seul, Coreea de Sud. Fotografie din arhiva personală.
