Lista de mai jos a fost inspirată de „cazul” Greta Thunberg. Urmărind reacțiile agresive pe care le-a trezit în mass-media și pe rețelele de socializare, mi-am amintit că personajul pe care Greta îl reprezintă, acela al copilului salvator, se integrează într-o bogată tradiție literară. Am ales câteva exemple.
1. Lucian Blaga, Cruciada copiilor (1930)
Literatura creștină acordă un loc important copiilor, de la acel „lăsați copiii să vină la mine” rostit de Iisus potrivit evangheliei după Luca până la numeroasele scrieri apocrife dedicate minunilor făcute de Iisus în copilărie.
Piesa lui Lucian Blaga – metafizică și puerilă ca mai tot teatrul autorului – este inspirată de un eveniment din secolul al XIII-lea: mobilizarea unui mare număr de copii în vederea unei cruciade pașnice. Ei urmau să meargă în Țara Sfântă pentru a-i converti pe musulmani la creștinism. Toată afacerea a fost, se pare, o înșelătorie – copiii au sfârșit pe piețele de sclavi. În fine, sursele sunt în mare parte fanteziste; unii istorici de azi pun la îndoială fie realitatea întâmplărilor, fie detaliul crucial că ar fi fost vorba de copii.
Amintesc aici și La Croisade des enfants (1896), o mică scriere de Marcel Schwob. Acesta, un autor foarte admirat de Borges (căruia i-a inspirat Cartea universală a infamiei), ar merita tradus și în română.
2. Hans Christian Andersen, Basme, traducere de Al. Philippide și I. Cassian-Mătăsaru, ilustrații de Marcela Cordescu, Arthur Retro, 2018
„Hainele noi ale împăratului”, în care un copil spune adevărul pe care adulții nu-l pot rosti, rămâne un basm extrem de actual.
3. Jules Verne, Căpitan la 15 ani, trad. Simona Schileru și Anghel Ghițulescu, Editura Ion Creangă, 1970
Literatura secolului al XIX-lea, de la Charles Dickens și R.L. Stevenson până la Mark Twain, este plină de copii care-și asumă roluri de protagoniști. În romanul lui Verne, un mus de 15 ani rămâne, în urma unei serii nefericite de evenimente, ultimul marinar aflat la bordul unei nave: el va trebui să își asume rolul de căpitan și salvarea pasagerilor.
4. Astrid Lindgren, Pippi Șosețica, trad. Andreea Caleman, Editura Arthur, 2018
Primul volum dintr-o serie foarte îndrăgită în care o fetiță de nouă ani, fiica unui lup de mare dat dispărut, salvează lumea – la figurat – prin poveștile ei over the top.
5. Valentin Kataev, Fiul regimentului, trad. Petru Sirin Editura Cartea Rusă, 1949
În literatura sovietică dedicată Marelui Război, copiii au jucat un rol important. Fiul regimentului este una dintre scrierile cele mai cunoscute.
6. T.H. White, Regele Arthur, vol. 1: Sabia din stâncă, trad. Alina Popescu, Editura Arthur, 2017
Primul volum dintr-o serie foarte agreabilă despre cavalerii Mesei Rotunde, Sabia din stâncă istorisește peripețiile din copilăria viitorului rege Arthur.
7. Orson Scott Card, Jocul lui Ender, trad. Mihai Dan Pavelescu, Editura Nemira, 2013
În anii 80 calculatoarele personale încep să devină un produs de masă. În SF-uri și cinema își face apariția tema războiului purtat din fața consolei - o formă de război care începe să semene cu jocurile video. Este și tema din romanul Jocul lui Ender, publicat în 1985, în aceeași epocă cu filme ca The Last Starfighter și WarGames. Confruntată cu o amenințare extraterestră, omenirea apelează la copii care vor lupta fără să știe că luptă, abordând războiul ca pe un joc video.
Poate fi citit în paralel cu Ready Player One de Ernest Cline (trad. Mihai Dan Pavelescu, Editura Nemira, 2016).
8. Un BD din România comunistă a anilor 80 al cărui autor/titlu nu mi-l amintesc (dar garantez că există)
Cam în aceeași perioadă în care apărea Jocul lui Ender, copiii din România socialistă puteau citi următoarele:
Un asteroid se apropie amenințător de Pământ. Oamenii de știință se frământă cu privire la soluții: cum vor putea evita coliziunea? Unul dintre ei are o idee: ce-ar fi să-i consultăm și pe copiii din întreaga lume, că cine știe? Acțiunea este comutată asupra lui Gigel, elev în ciclul primar (sau pe-acolo), care trimite și el o scrisoare către oamenii de știință. Avem din nou legătura cu oamenii de știință: aceștia citesc înfrigurați scrisorile primite de la copii. Unul dintre ei ajunge la scrisoarea lui Gigel și zice: „un copil propune să transformăm asteroidul în satelit al Pământului”. „Putem face asta!”, exclamă un alt om de știință. În continuare, vedem o navă ieșind în spațiu și bombardând asteroidul pentru a -i modifica traiectoria. Happy-end: Gigel pleacă seara de la școală (ghiozdan în spate, uniformă etc.) și privește spre cer. Pământul are acum nu o singură Lună, ci două, ceea ce tangențial a rezolvat și problema iluminatului nocturn (BD-ul a apărut în perioada comunismului târziu, când sloganul-cheie era „să economisim”).
9. J.K. Rowling, seria Harry Potter, 7 volume, Editura Arthur
O listă de cărți fantasy în care diverși copii sau adolescenți aplică la poziția de salvatori ai lumii ar avea probabil dimensiunile unei cărți de telefon de pe vremuri. Seria lui J.K. Rowling rămâne exemplul clasic pentru acest scenariu: Harry Potter și prietenii lui din școala de magie Hogwarts luptă împotriva maleficului vrăjitor Cap-de-Mort, care vrea să pună stăpânire pe lumea vrăjitorilor și a oamenilor.
Poate fi citată aici și Saga Cântec de gheață și foc de George R.R. Martin: în cele cinci cărți publicate până în prezent, protagoniști Jon Snow, Daenerys Targaryen ș.a sunt copii/adolescenți. Serialul realizat de HBO a apelat la actori adulți din motive evidente (natura sexuală și violentă a scenariului).
10. Suzanne Collins, Jocurile foamei, trad. Ana-Veronica Mircea, Editura Nemira, 2019
În ultimul deceniu și ceva, segmentul de carte Young Adult a devenit extrem de important pentru editori. Jocurile foamei, primul volum dintr-o trilogie, rămâne unul dintre hiturile marcante ale sectorului. Ideea centrală este luată din filmul japonez Battle Royale (2000): o lume din viitor în care copiii participă la un concurs mortal la sfârșitul căruia rămâne un singur supraviețuitor.
11. Alan Bradley, Plăcinta e dulce la sfârşit, trad. Monica Vlad, Editura Trei, 2010
Să trecem la ceva mai agreabil: un whodunit în care detectivul este o fetiță de 11 ani. Personajul detectivului-copil a apărut încă din secolul al XIX-lea. Primii erau băiați, dar din secolul al XX-lea au început să fie concurați de fete – Nancy Drew ș.a.m.d. Flavia de Luce a lui Alan Bradley rămâne unul dintre cele mai simpatice personaje de acest fel.
12. Bryan Lee O'Malley, Scott Pilgrim (2004-2010)
Nu puteau să lipsească romanele grafice din seria Scott Pilgrim: un adolescent canadian, basist într-o formație, trebuie să se lupte pe rând cu cei șapte foști iubiți ai fetei căreia vrea să-i ceară prietenia. Seria a fost adaptată pentru cinema de Edgar Wright în Scott Pilgrim vs. the World (2010), un film mult mai bun decât – pentru a rămâne la lista de față – caricatura lui Spielberg după Ready Player One.
13. Gene Wolfe, Cavalerul, traducere de Dan Doboș, Paladin, 2018
Cavalerul (primul volum dintr-un diptic în care mai intră Vrăjitorul) este tot un fantasy, dar un fantasy scris de Gene Wolfe, unul dintre marii scriitori de limbă engleză din ultima jumătate de secol (a murit în prima parte a acestui an). Wolfe preia un scenariu tipic genului (cutare trece printr-un portal într-o lume magică, unde face și drege), doar că îl rescrie într-o dinamică pur personală: acțiunea se derulează când prea repede, când prea încet, derutând așteptările cititorilor. În plus, eroul principal este un adolescent: după trecerea prin portal, el va fi transformat într-un cavaler, păstrând însă toate datele intelectuale și emoționale ale unui copil.
