Acum trei luni, Parlamentul britanic a decis prin vot că animalele - altele decât oamenii, desigur - nu au senzații și emoții. Ființele care nu-s oameni nu simt nici măcar durerea, a decis un grup de oameni la costum. Hotărârea are, desigur, o viguroasă motivație economică, în contextul în care Marea Britanie părăsește Uniunea Europeană și trebuie să extragă din legislația UE doar pasajele convenabile pentru propria industrie alimentară. Dincolo de asta însă, acest gest politic spune multe despre felul în care alegem să vedem diferențele față de animale și să ignorăm apropierile.
Câtă emoție și câtă rațiune încap în lumile non-umane? La ce e bună agresivitatea și ce forme capătă ea în societățile noastre? Care e sursa moralității în lumea umană? Despre acestea și despre multe altele au discutat duminică seară, la librăria Humanitas Cișmigiu, Frans de Waal, unul dintre cei mai importanți cercetători în primatologie din lume, autor al cărții Bonobo și ateul, tradusă recent în limba română, și etologul Carmen Strungaru, conf. univ. dr. la Facultatea de Biologie din cadrul Universității București. Întâlnirea via Skype a făcut parte din Zilele Evoluției, organizate de către Asociația Secular-Umanistă din România. Am adunat 10 idei prezentate acolo.
Moralitate
Dacă spunem că moralitatea a evoluat împreună cu biologicul, mulți oameni - inclusiv din Statele Unite - vor reacționa și vor zice că moralitatea vine de fapt din religie. Religiile sunt însă foarte tinere: au între 2.000 și 4.000 de ani. Speciile sunt mult mai vechi. E greu de crezut că, înainte să apară religiile, oamenii n-aveau deloc moralitate: trebuie să fi avut norme de comportament, iar religia le-a întărit. Nu cred însă că religia e sursa moralității. Moralitatea folosește toate capacitățile noastre într-un mod foarte creativ, pentru că regulile ce țin de asta se schimbă mereu, ceea ce înseamnă că nu sunt dictate nici de biologic. Biologicul le face posibile, dar nu decide în privința regulilor morale. (Frans de Waal)
Religie
Dimensiunea societății umane e neobișnuită în prezent. Societățile noastre au evoluat din comunități de 100-200 de oameni, iar de-a lungul istoriei sistemele noastre morale s-au bazat pe faptul că ne știam unii pe alții și aveam o reputație: tu mă știi pe mine, eu te știu pe tine, așa că ne comportăm într-un fel anume. Acum, o asemenea societate nu mai e posibilă. De aici vine o explicație pentru nevoia omenirii de religie: ideea că zeii veghează asupra noastră compensează, în parte, faptul că nu ne putem supraveghea între noi permanent. Am inventat un sistem care ține un ochi pe noi și asta e o explicație pentru evoluția religiei umane. (Frans de Waal)
Dacă înlocuiești religia cu altceva, acel lucru va începe repede să semene cu o religie. Eu nu sunt religios, dar toate societățile umane au religie, deci probabil că religia face ceva important pentru umanitate. Putem modifica religiile, dar nu știu dacă le putem înlătura cu totul. (Frans de Waal)
Apropieri
Avem caracteristici atât de la cimpanzei, cât și de la bonobo. Bonobo sunt în general foarte liniștiți și dominați de obicei de femele. Cimpanzeii sunt mai degrabă orientați spre dominare și agresivi, iar uneori se ucid unii pe alții. Sunt uneori un pic îngrijorat de faptul că oamenii se uită doar la cimpanzei și nu dau deloc atenție bonobo, care sunt la fel de apropiați de noi din punct de vedere genetic. (...) Tot ce ține de emoții și socializare e foarte similar la oameni și la celelalte primate: dorința de conexiune, de statut, legăturile dintre indivizi, structurile de familie. Singura diferență ține de limbaj, însă chiar și aici putem discuta. Nouă, oamenilor, ne place să ne referim la diferențe, care sunt însă foarte mici. (Frans de Waal)
Personalități în lumea animală
Atunci când visăm pe cineva, nu visăm pe oricine: vedem pe mama sau pe-un unchi, cineva cunoscut. În același fel, cineva care se ocupă de primate nu va spune că a visat un cimpanzeu oarecare, ci unul anume. E natural să gândească în termeni de personalitate. (...) Se studiază tot mai mult personalitățile în rândul animalelor, inclusiv printre peștii-zebră: unii sunt timizi, alții sunt îndrăzneți. (Frans de Waal)
Emoții
Mulți cercetători nici nu-și pun problema că animalele au emoții. Preferă să trateze animalele ca pe niște mici mașinării biologice. E însă o generație nouă de cercetători interesată de asta. (...) Nu văd de ce n-am putea numi iubire [manifestarea unei mame față de puiul său]. Cred că e ghidată de aceleași principii și substanțe ca și în cazul oamenilor: e vorba tot de oxitocină, hormonul iubirii, așa cum i se mai zice. (Frans de Waal)
Rațiune
Obișnuim să credem că doar oamenii se pot gândi la viitor sau la evenimente din trecut. Sunt însă studii făcute nu doar pe primate, ci și pe păsări sau pe șobolani. Raționalitatea e posibilă în rândul altor animale, nu doar al primatelor. În Viena e un laborator unde se fac cercetări asupra inteligenței câinilor. Recent cercetătorii au vrut să creeze un laborator similar pentru porci și n-au fost lăsați să facă asta, pentru că industria nu vrea să vadă porcii drept animale inteligente. (Frans de Waal)
Cred că emoțiile sunt incluse în raționament. Noi spunem: „Hai să gândim la rece!” Dar câți dintre noi suntem în stare să gândim la rece? A, gândim la rece când reluăm problema a doua, a treia, a noua oară. Dar prima dată când suntem puși față în față cu problema o gândim de la cald la foarte fierbinte, n-o răcim. Deci nu cred că se poate face o separare în lumea reală între rațiune și emoții, ci doar dacă vrei să le pui pe sertărașe. (Carmen Strungaru)
Frică
Imaginați-vă un animal care nu se teme. Un animal care nu se teme intră în orice bucluc fără măcar să bage de seamă. Un animal care nu simte furia este un animal care va putea să atace fără niciun fel de problemă. Un animal care nu se bucură nu poate să se joace cu un alt animal. (Carmen Strungaru)
Agresivitate
Natura n-are interes ca indivizii să se afle într-un permanent conflict. Pe de o parte, le dă indivizilor posibilitatea de a fi agresivi, iar pe de altă parte creează o multitudine de modalități de atenuare a agresivității. Ierarhia socială e o modalitate de atenuare a agresivității, de a face ca lucrurile să funcționeze cu minime pierderi. (...) Agresivitatea nu e răul relelor, până la un anumit punct. Agresivitate începe prin activare: sunt atent, sunt pregătit. Despre indivizii care nu sunt agresivi spunem „mototolul ăla", „blegul ăla". De ce? Pentru că din absența agresivității reiese incapacitatea sa de a răspunde unei situații la care ar trebui să ia o atitudine. Peste un anumit nivel, agresivitatea este distructivă. În lumea umană, lucrurile au început să iasă de sub control din momentul în care s-a inventat prima săgeată, prima armă primitivă prin care s-a crescut distanța dintre mine și inamicul meu. Cu cât distanța este mai mare, cu atât mai greu percep semnalele pe care celălalt mi le trimite, iar indiferența crește, la fel și detașarea față de consecințele agresivității. (Carmen Strungaru)
FOTO: Un grup de bonobo la grădina zoologică din San Diego. Autor: William H. Calvin
