„Nu cred c-o să se întâmple nimic”, mi-am tot spus în cele două zile de dinaintea aniversării centenarului Marii Unirii la Chișinău. Nu erau afișe pe ziduri, posturile de televiziune tăceau mâlc și, până nu am ajuns la monumentul lui Ștefan cel Mare din Piața Marii Adunări Naționale, aproape mă convinsesem că evenimentul o să treacă complet neobservat.
Observat a fost, în cele din urmă, dar doar de câteva sute de unioniști - unii de circumstanță, turiști veniți din România, care au profitat de weekendul prelungit ca să facă o excursie peste graniță. „Am fost la Cricova, am văzut cum e raiul pe pământ”, spune o doamnă pe la 40 și ceva de ani, venită de la Cluj. Nici ea, nici cei cinci însoțitori ai ei cam de aceeași vârstă, nu-și dau cu părerea despre o posibilă reunire a Basarabiei cu România - nu par foarte interesați de subiect. Se miră, e drept, și ei că sunt atât de puțini oameni strânși la manifestație. Vorbim chiar lângă statuia lui Ștefan cel Mare, turnată la București în anii 1920, din șase tunuri turcești capturate în timpului războiului de Independență de la 1877-78. Mai devreme în zi, liderul Partidului Liberal îl decorase cu o panglică tricoloră pe domnitorul cu crucea-n mâna dreaptă ridicată spre cer și sabia înfiptă cu stânga în glie. Din cauza vântului, fâșia subțire din pânză atârnă acum șui și aduce lugubru a ștreang festiv. În niște boxe mari din apropiere tună cântece patriotice.
Câțiva copii și tineri fac selfie-uri, mai toată lumea tropăie pe ritmuri de Tu, Ardeal și Cântă cucu-n Bucovina, ca să se mai încălzească. Se mai animă atmosfera când, brusc, apare un grup condus de un tânăr îmbrăcat cazon. E Pavel Vintilă, vicepreședintele Noii Drepte din Republica Moldova. „Camarazii” poartă fulare tricolore la gât, iar unii sunt înfășurați în drapelul roșu, galben și albastru, varianta fără stema Moldovei. Se așează în semicerc în jurul statuii și scot bannerele cu „Reîntregirea României”.
Sunt cam 90 de oameni, care porniseră la Cimitirul Eroilor, de a cărui îngrijire și reamenajare îmi spune Vintilă că se ocupă voluntar, de câteva luni bune. Când aude că sunt de la București se grăbește să mi-l prezinte pe avocatul Tudor Ionescu, președintele Noii Drepte din România. Îi spun că ne-am cunoscut deja în vară, la Marșul pentru Normalitate. Au încins o horă, înainte să vină la monumentul lui Ștefan, iar acum se duc la masă. Solicitat de camarazi, Pavel Vintilă își reia locul în fruntea grupului, care pornește în marș spre prânz.
Ceva mai încolo, în aceeași piață, în dreptul arcului de Triumf și al unui banner mare, cu „Caravana de Crăciun”, se intersectează cu un grup mai numeros. Sunt circa 150 de oameni, din câte pot eu să număr, tocmai veniți de la întrunirea Partidului Liberal. Vlad Arion Nicolae (20 de ani), un moldovean blond în palton negru cu insignă tricoloră, constant înconjurat de colegii liberali care îi sorb vorbele, îmi spune că ar fi sperat și el să fie mai mulți oameni prezenți. Vremea geroasă, plus climatul politic destul de înghețat în anti-românism și el, mai ales de la alegerea socialistului Igor Dodon la președinția republicii, sunt unele dintre explicațiile posibile pentru prezența redusă. Îmi oferă discursul unionist cap-coadă, fără ezitări sau poticniri: el unul luptă pentru unire și s-a bucurat că la întrunirea liberalilor de dimineață au fost aproape 1000 de oameni. A ales să fie azi la Chișinău, mai aproape de „frații noștri”, decât să se ducă la Alba Iulia.
Simion Ana, alt liberal, dar pe la 60 de ani, spune că „noi, născuți în comunism, n-am prea tăvălit-o ghini. Suntem același popor, avem aceeași limbă și vrem să fim și noi o nație integră.” În jur, colegii liberali scandează: „Trăiască, trăiască și-nflorească/ Ardealul, Moldova și Țara Românească!“, „U-ni-rea! U-ni-rea!” Se apropie de noi grupul de la Noua Dreaptă. Aruncă o fumigenă albastră, flutură steaguri și îi salută pe liberalii împodobiți cu buchete de flori tricolore, insigne cu partidul și sacoșele de pânză cu sigla acestuia. Simpatizanții celor două facțiuni unioniste, ambele de dreapta și profund împotriva actualului președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon, strigă unii către alții că vor unire. Pe trotuare se mai oprește lumea să se uite la ei.
Noua Dreaptă își continuă drumul spre ospăț, în timp ce Partidul Liberal o ia în direcția opusă, să depună coroane de flori la statuia lui Ștefan cel Mare. Eliberează în aer baloane roșii, galbene și albastre, fac și ei o horă, apoi se risipesc. Pe parcursul zilei în Chișinău, o să mă mai întâlnesc întâmplător cu câțiva dintre ei, fluturând în continuare tricolorul fără stemă al țării cu care ar vrea să se unească din nou.
