Hainele pe care le cumpărăm la prețuri mici de la marile companii de fast fashion vin la pachet cu costuri ascunse pentru mediu, pentru cei care le produc în condiții foarte proaste și, de multe ori, și pentru cei care le poartă. Am discutat pe larg despre ele în primul episod al seriei despre cum industria care ne produce hainele poate fi mai curată și mai etică. 

Soluția magazinelor second hand, de a oferi o nouă viață hainelor la care renunțăm adesea foarte repede, poate părea o alternativă la branduri precum ZARA, H&M sau, mai nou, Shein și Temu. Dacă în prima parte a acestui articol am vorbit pe larg despre problemele sistemului care pune în mișcare hainele la mâna a doua, azi vorbim despre soluții posibile: de la primii pași legislativi, până la oameni care caută soluții locale.

Legislația europeană caută rezolvări

Prin Pașaportul Digital European, oricine va putea să afle informații despre sustenabilitatea brandului care a produs hainele pe care are în față, din ce materiale sunt făcute, precum și care a fost ciclul de fabricare, inclusiv traseul de la fabrică până la magazin. Astfel, nu va mai fi nevoie de măsuri suplimentare de verificare a produselor la vămi, căci se va cunoaște care a fost viața hainei. Doar că această măsură este momentan o utopie: legislația e în lucru până în 2030. 

În mai 2024, Parlamentul European a adoptat o propunere legislativă pentru prelungirea duratei de viață a hainelor prin repararea gratuită a acestora și oferirea unei garanții extinse. Practic, seturile de măsuri inițiate doresc crearea unui context social în care hainele sunt folosite pentru o perioadă mai lungă de timp. Statele europene au doi ani la dispoziție pentru a implementa acesta lege la nivel național.

Unele țări au luat deja inițiativă pentru a reduce impactul pe care fast fashionul îl are. De exemplu, în martie 2024, politicienii francezi au pus pe masă o lege care interzice reclamele companiilor precum Shein, dar și suprataxarea acestora cu până la 10 euro per articol, scrie BBC. 

Ce e de făcut?

Elvys Sandu e designer și membru al Redu, inițiativa Asociației Mai bine, care își propune să vină cu soluții pentru reducerea deșeurilor textile. A studiat design vestimentar, cu un master în Slow Fashion la Facultatea de Arte Vizuale și Design, din Iași. Sandu e de părere că, deși industria second hand are încă numeroase probleme, tot reprezintă o soluție la brandurile de fast fashion. Chiar și imperfectă.

„Nu cred că sunt încă suficienți oameni care să cumpere din second hand-uri sau nu atât de mulți încât să facă o diferență,” spune Elvys. „Încă este destul spațiu pentru oamenii care vor să cumpere articole de îmbrăcăminte deja purtate și cred că asta chiar ar putea să ajute mediul înconjurător. Să alegi un articol de îmbrăcăminte care a fost deja produs este întotdeauna mai bine decât să alegi ceva care duce la producerea mai multor haine. Soluția ar veni din reducerea consumului. Ar trebui să fim mai atenți și conștienți atunci când ne cumpărăm lucruri noi.”

Designerul este de părere că pentru a putea să reducem din deșeurile textile și din efectele negative ale industriei fast fashion, avem nevoie de o abordare holistică, asemănătoare cu cea pe care o au ei la Redu. Nu doar produc colecții, ci încearcă să lucreze pe mai multe planuri:

„Noi nu folosim materiale noi, de exemplu, și încercăm să procurăm mai mult materiale produse local. Pe lângă faptul că încercăm să avem un impact asupra mediului cât mai redus, încercăm să facem și ateliere cu oamenii, să învețe și ei cum să-și repare hainele dacă e nevoie sau să-și facă upcycling”. 

Tot REDU a organizat și evenimente de swapping, în care oamenii își schimbau haine între ei, sau proiecții de filme care reușesc să pună lupa pe problemele muncitorilor din fabricile de confecții din Asia. Toți sunt pași mici prin care pot s-i educe pe consumatori în legătură cu obiceiurile lor de cumpărare.

„Evenimentele de swapping îți permiteau și să te mai vezi cu prietenii, mai aduceai niște haine, mai cumpărai ceva second hand”, continuă designerul. „În felul ăsta stăteai departe de mall și de cumpărarea produselor noi. Afli mai multe despre haine atunci când sunt în jurul tău, mai aproape”.

Soluții locale pentru mai puțină risipă

REDU a început în 2014, când membrii Asociației Mai Bine, care încearcă să educe lumea în legătură cu dezvoltarea durabilă și alternative sustenabile, au încercat să vină cu soluții la problema deșeurilor textile din Iași.

Între timp, a devenit o întreprindere socială de sine stătătoare. În primii doi ani de activitate a avut și centre de colectare ale hainelor, în toate cartierele din Iași. Treptat, au început să preia și de la fabrici sau magazine din zonă care nu mai aveau nevoie de bucățile acelea de materiale. „Pe lângă asta, am mai avut ateliere de lucru despre cum se repară hainele, Bazar Solidar, care era un eveniment în care o parte din hainele pe care le colectam, care erau în stare bună, ori le vindeam sau le reparam și le vindeam”, povestește Elvys Sandu, care a studiat design la Universitatea din Iași, cu o lucrare de disertație despre impactul slow fashion. 

O mare parte din haine o dădeau mai departe către Fundația Emmaus, care la rândul lor le distribuiau mai departe către oameni care aveau cu adevărat nevoie de ele.

De asemenea, REDU a pregătit două colecții din hainele pe care le-au colectat. Ulterior, hainele au fost vândute într-un magazin pe care l-au avut temporar, în apropierea atelierului.

La un moment dat însă, au trebuit să se oprească din colectarea hainelor, pentru că nu mai făceau față. Oamenii se obișnuiseră cu acele containere unde pot să lase hainele, însă nu se întrebau ce se întâmplă cu ele odată ce le-au lăsat acolo. Profitau de faptul că aveau un loc unde să lase ce nu purtau, însă era mult prea greu pentru o organizație mică să facă față la cantitatea de deșeuri textile pe care o colecta.

Așa au ajuns să renunțe la hainele post-consum și să meargă pe varianta materialelor colectate din fabrici. 

„Acolo a apărut o altă problemă, pentru că eram constrânși de dimensiunile materialelor pe care le colectam. Noi colectăm aceste cutoffs sau resturile care rămân după croirea produselor. Și am încercat să găsim o soluție, adică să gândim tot felul de produse, care să fie adaptate dimensiunilor respective. Și am găsit câteva care s-au vandut mai bine și pe care le-am păstrat”, continuă Elvys Sandu. Un exemplu sunt sacoșele realizate din cămăși bărbătești.

În prezent, lucrează și la unele proiecte europene, la care contribuie cu ceea ce au învățat în ultimii ani despre deșeurile textile. Unul dintre ele este un proiect în care încearcă să dezvolte două soluții pe care le-au identificat de-a lungul timpului.

Una este un software digital, pe care să-l folosească fabricile cu care colaborează după ce își pregătesc harta de tăiere. În felul ăsta, ar exista mai multă predictibilitate a resurselor primite. Al doilea produs este un site care să adune la un loc producători de deșeuri textile, oameni obișnuiți care vor să cumpere un anumit material, studenți la design sau firme care au nevoie de anumite materiale.

De nouă ani, de când a fost înființată Redu, Elvys spune că nu au întâmpinat prea multe obstacole, în afară de concurența cu produsele foarte ieftine. Mai au însă pe listă destule probleme de rezolvat, cum ar fi faptul că, momentan, nu știu exact care este compoziția materialelor. Asta speră să rezolve cu noul software digital. 

„Ca să funcționeze reciclarea bine, tu trebuie să știi ce materiale ai în compoziție,” explică Andreea Sofronea, co-manager și designer Redu. „Ideal ar fi, dacă ai două materiale, unul dintre ele să fie într-un procent de maxim 5%. Nu e atât de simplu nici cu reciclarea asta. Ni se pare, pentru că tot auzim mai nou, că e ceva ușor, însă nu e chiar așa”.

Înapoi la oameni: informare, educație, refolosire

Reutilizarea ar fi cea mai bună soluție pentru gestionarea deșeurilor textile, spun specialiștii, la polul opus aflându-se depozitarea la gropile de gunoi. Un studiu realizat la nivel european a arătat că reutilizarea textilelor are un impact negativ de 70 de ori mai redus asupra mediului înconjurător. Doar că pentru asta e nevoie de investiții foarte mari în tehnologii de reciclare, astfel încât să se poată colecta separat textilele.

Faptul că România stă prost la capitolul colectare selectivă este vizibil cu ochiul liber, dacă dai o tură prin jurul blocurilor și te uiți la pubelele unde oamenii își aruncă gunoiul. De câțiva ani suntem pe ultimul loc din UE când vine vorba producerea deșeurilor municipale, dar și de reciclarea lor, media României fiind de 14%, comparativ cu cea europeană care e în jurul a 43%. 

În contextul acesta complicat, în care niciun răspuns simplu nu pare să apară prea curând la orizont, oamenii care activează de mult în domeniul industriei textile spun că o rezolvare poate veni din educație și informare.

Mariana Stan este coordonatoarea echipei Fashion Revolution din România. A colaborat cu revista Glamour și lucrează de peste 15 ani în PR, în domenii ce țin de sustenabilitate, migrație, drepturile omului, media sau marketing.

Mișcarea Fashion Revolution a început după dezastrul de la Rana Plaza din 2013, când o fabrică de confecții de opt etaje din Bangladesh s-a prăbușit, omorând peste 1.000 de persoane care produceau haine pentru branduri mari. De atunci, fondatoarele Orsola de Castro, designer axat pe tehnici slow fashion, upcycling și activistă, și Carry Somers, creatoare de modă din Marea Britanie, au decis că trebuie să militeze pentru o muncă echitabilă în domeniul industriei textile, dar și pentru transparentizarea procesului din spatele hainelor pe care le purtăm.

„În România am început cu componenta educațională. Ne-am adresat tinerilor prin intermediul campaniilor online și am încercat să-i facem să înțeleagă cine face hainele pe care ei le poartă”, explică Stan. „Am încercat să-i sensibilizăm și am sesizat că devin din ce în ce mai atenți la aceste detalii și sunt foarte responsabili, încearcă să vină cu mai multe soluții”.

Au pornit de la o întrebare simplă „Ce poți face cu 100 de kg de haine pe care nu le mai porți?” și au îndemnat oamenii să doneze articolele vestimentare pe care le au uitate prin garderobă, care au ajuns parte din Colecția Manifest a studenților la design vestimentar. 

În 2023, cei de la Fashion Revolution au creat o colecție de haine cu studenții de la Universitatea Națională de Arte București (UNARTE) cu ocazia Fashion Revolution Week, un eveniment care comemorează an de an ceea ce s-a întâmplat la Rana Plaza.

La fel ca cei de la Redu, și Fashion Revolution România a avut o perioadă în care a colectat haine de la oameni. Momentan s-au oprit pentru că și-au dat seama că nu dețin infrastructura necesară, deși nevoia oamenilor încă există și e din ce în ce mai mare. Le-au pus astfel la dispoziție un ghid celor care vor să renunțe la hainele pe care nu le mai poartă, prin care le arată unde ar putea să își ducă hainele și cum trebuie să arate acestea atunci când sunt lăsate la containerele de colectare.

Față în față cu producătorul

Alternativele la hainele din mall-uri vin, de multe ori, din partea unor designeri care încearcă să facă lucrurile diferit: mai etic și mai puțin nociv pentru mediu.

Iuliana Pîslaru, designer vestimentar și croitoreasă, e din Constanța, iar la 23 de ani s-a mutat în Cluj-Napoca. Acolo a organizat din 2019 un târg pentru artizani locali numit RoCreator. A învățat să coasă la Școala Populară de Arte din Constanța, apoi din tutoriale de pe Internet. Acum organizează cursuri de cusut pentru începători și oferă sfaturi de cusut pe Instagram. 

Prin RoCreator, Iuliana și soțul ei își doresc să aducă față în față producătorii mici și cumpărătorii. „Noi încurajăm foarte mult creatorii să vorbească mult cu clienții, chit că vor cumpăra sau nu. Ideea este să le arate sau să le spună cum sunt făcute produsele, ce fel de materiale folosesc, câte ore lucrează, care e procesul lor creativ. Pentru că așa ajutăm la educarea asta și la schimbarea mentalității”. 

Iuliana folosește capete și resturi textile rămase în depozite de la fabricile mari. La început, nici ea nu ținea foarte mult cont de fibra din care e făcută țesătura, dar acum încearcă să folosească doar materiale naturale.

Tot pentru a schimba mentalități, postează pe contul ei de Instagram metode prin care să repari hainele și sfaturi de croitorie. Iuliana organizează și cursuri de cusut: „Chiar mai mult de jumătate dintre participanți, după ce petrec cinci ore la un curs de croitorie, își schimbă un pic mentalitatea. Pleacă de acolo cu ideea că o haină nu se face chiar așa ușor. Uite câte resurse, cât costă materialul, cât costă ața, cât muncești acolo ca să faci un produs”.

Prin cursurile de croitorie își dorește și să dea curaj oamenilor să se apuce să-și lucreze propriile haine. „Foarte multe fete care vin la cursurile mele îmi zic: Mama avea mașină de cusut, bunica. Aproape toate casele aveau o mașină de cusut, făceau mici reparații. Ajută la mentalitatea asta de a nu arunca imediat, orice ar fi”.

***

După tot acest maraton de probleme și soluții, rămânem totuși cu întrebarea: De unde să ne cumpărăm haine? Majoritatea opțiunilor din industria textilă par să aibă dedesubturi dăunătoare pentru mediu și oameni. 

În lume sunt atât de multe haine încât sunt suficiente pentru a îmbrăca încă șase generații, potrivit The Guardian, dar industria textilă nu este încă pregătită pentru a gestiona această cantitate uriașă. Implementarea inițiativelor legislative durează ani, atât în ceea ce privește politicile europene, cât și cele naționale. 

Hainele vin însă dintr-o industrie unde o miză importantă o are și comportamentul nostru, al consumatorilor. Când vedem haul-uri cu zeci de haine și noi trenduri pe TikTok, când trecem printr-o vitrină proaspăt aprovizionată cu modele noi, ne putem gândi de două ori înainte de a ne umple coșul: Avem nevoie de aceste haine, în timp ce multe stau neatinse în dulapurile noastre? Unde va ajunge în cele din urmă și haina asta nouă? 

Deși puterea cea mai mare e în mâinile producătorilor și a legiuitorilor, și toți cei care cumpărăm îmbrăcăminte putem înclina balanța: când alegem să cumpărăm mai puțin, să refolosim mai mult, să fim atenți la sursele de unde cumpărăm sau unde dăm mai departe hainele purtate. După cum spune și Elvys Sandu, „soluția nu poate să vină doar dintr-un laborator de cercetare care zice «Am găsit materialul perfect!». Chiar și dacă ajungem să producem doar materialul respectiv, sunt sigur că la un moment dat o să devină nesustenabil, pentru că o să utilizeze alte resurse. Ideea e să existe variație, să fie cât mai multe alternative, nu doar una”.

*Numele proprietarelor de magazine secondhand au fost schimbate pentru că nu au dorit să-și divulge identitatea. Am ales să le prezentăm chiar și așa pentru că ne ajuta să avem puțin context asupra industriei magazinelor cu haine la mâna a doua, inclusiv cele din provincie, unde oamenii sunt mai obișnuiți cu ele.

Editor: Andra Matzal

A contribuit: Patricia Cîrtog

Această anchetă a fost realizată cu sprijinul Journalismfund Europe.