Răzvan Exarhu e omul mai multor generații. Le „aparține” în egală măsură celor care-i ascultau Rondurile de noapte, la Pro FM-ul anilor ‘90; celor mai tineri care au început să-l urmărească pe Twitter, pe Facebook și prin ziare și reviste; mai nou, le-a devenit cunoscut noilor adepți ai gastronomiei ca neînduplecat jurat Master Chef. „Am făcut atâtea lucruri că nu mi-e foarte clar pe unde am fost și când. E un parcurs la care și eu mă uit cu puțină uimire”, spune el azi.
Cartea sa, „Fericirea e un ac de siguranță”, adună - în forme foarte diferite - temele care l-au obsedat în ultimii 15-17 ani, dar pe care le-a tratat cu umor și înțelegere: consumerismul, hipsterii, credința, părinții, mâncarea sau cretinii. Nu voia fotografii, așa că a apelat la Andreea Chirică, în ale cărei ilustrații regăsise același umor cam la fel negru și „o formă similară de semi-depresie”.
De-a lungul traseului refăcut în carte, a reușit să se conecteze la oameni care n-ar sta la aceeași masă. De altfel, motivaționalul său preferat e un citat din Mihail Sadomasoveanu, personajul pe care l-a creat pe Facebook și care a primit un capitol de „Opere cochete” în carte: „Ca oameni toți greșim, dar mai ales ceilalți”.
„Îmi dau seama că uneori sunt greu de înțeles, greu de suportat, că am opinii care pot scoate un om din minți. Dar nu sunt incapabil să revin asupra unor afirmații. Pot să înțeleg, îmi place dialogul la nebunie”, adaugă Exarhu.
Vrea să atingă subiecte de care oamenii se ascund, cel puțin pe social media, unde nu dau bine. „În momentul în care lucrurile devin personale, în care trebuie să spui ceva despre tine ce nu-ți convine să spui, insuccesul începe să apară în aer. Tot ce dă bine să fie la tine pe timeline e acolo întotdeauna. Lucrurile astea ce ne leagă ca ființe umane care au și fisuri nu prea au loc. Și aici fericirea dispare, în fisurile alea.”
