Dacă faci privirea roată din mijlocul intersecției Maria Rosetti cu Vasile Lascăr, prinzi așa: un hotel cocoțat pe-o casă veche și pe-un stâlp, un etern șantier cucerit de gunoaie în spatele unei prăvălii, apoi un bloc interbelic. Pe un alt colț e o clădire în stil neo-românesc, cu geamuri mari și o firmă scrisă în ciment: „Farmacia Gh. Hotăranu”. Timp de aproape 90 de ani, bucureștenii au deschis cele două rânduri de uși pentru a cere leacuri de toate felurile. Azi, casa cu farmacie a fost scoasă la vânzare, iar ăsta e un bun pretext pentru o vizită.
Clădirea a fost proiectată de către arhitectul Statie Ciortan, cel care-a desenat mai multe clădiri publice în stil neo-românesc prin București și Prahova. Un antreprenor italian, Ernesto Mazzolini, a ridicat imobilul și l-a finalizat în 1925. Mobila, împodobită cu marmură de Carrara și cristal inscripționat cu inițialele lui Hotăranu, a fost făcută la Viena.
Farmacia funcționa pe trei niveluri: laboratorul la subsol, rafturile pentru vânzare la parter și depozitul de medicamente la mezanin. Etajele superioare erau pentru locuit: două apartamente, la primul și al doilea etaj.
Familia a fost evacuată din imobil în 1949, atunci când imobilul a fost naționalizat. Hotăranu a plecat din România și a început să colaboreze cu mari producători de medicamente din Vest. Apartamentele au fost încuiate, însă partea de jos a continuat să funcționeze ca farmacie.
A rămas farmacie și după 1989, de data asta ca parte dintr-un lanț privat. S-a închis acum vreun an, când clădirea a fost dobândită de către un urmaș al familiei Hotăranu. Abțibildurile de pe geam îi îndeamnă încă pe oameni să oprească mașina pe avarii și să încerce ușa cu vreo rețetă în mână.
Locul, cu toate ale lui, e excelent conservat. Poate și pentru că s-au perindat pe-aici numai farmaciști, oameni care au tratat cu respect varianta veche a lumii lor. Acum, toate obiectele ce țin de farmacie se vând odată cu imobilul. Pe rafturi mai sunt borcănașe colorate cu urme de prafuri și etichete scrise de mână, pe limba comună a farmaciștilor și a profesorilor de la Hogwarts: kalium chloratum, kalii guajacolsulfonas, radix liquiritiae, în preajma unui explicit ulei de mentă.
La subsol e un dispozitiv imens în care se amestecau medicamentele, distilatoare, vase mari din ceramică, eprubete, cutii. În depozitul de la mezanin e venena, un dulap ținut sub cheie în care se țineau substanțele foarte toxice.
Alături e biroul lui Hotăranu, o încăpere tapetată cu mătase vișinie din care farmacistul putea supraveghea discret activitatea de zi cu zi. Era o personalitate a perioadei interbelice: era membru în Comisia chimico-farmaceutică de pe lângă Ministerul Sănătății și Ocrotirilor Sociale, era societar al Oficiului de Aprovizionare Farmaceutic și a fost decorat de Casa Regală cu Ordinul Avântul Țării și Ordinul Coroana României din 1926.
Va avea viitorul proprietar obligația de a păstra destinația clădirii?, îl întrebăm pe reprezentantul casei de licitații Artmark Historical Estate, Alin Stavarache. Singura obligație e păstrarea arhitecturii fațadei, întrucât e monument istoric din clasa B, explică acesta: „În rest, în interior, pot fi evacuate toate obiectele de farmacie și poate fi modernizată”. El unul speră că va fi menținută în starea asta și că va deveni un muzeu al farmaciei, însă viitorul locului e deschis pentru orice.
