La început a fost cartea. În 2010, Ion Mureșan lansa un volum de poezie, primul după 17 ani de tăcere literară - cartea Alcool, publicată de Editura Charmides (reeditată în 2013). Volumul, un elogiu adus lumii alcoolicilor – cu fricile, bucuriile, întrebările despre zei și discuțiile cu cei de sus, care vin și pleacă odată cu un pahar de băutură, nu a făcut decât să îl consacre pe Mureșan drept unul dintre cei mai importanți poeți contemporani (Mircea Cărtărescu îl numea cel mai bun poet român în viață). De altfel, cele două premii pe care le-a primit îi sumarizează întrucâtva opera – Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut (1981) și Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu pentru Opera Omnia (2013).
Și a fost seară.
Și a fost dimineață.Dar asta fost demult.
Și o singură dată.
(Facerea lumii)
Apoi a fost muzica. În 2013, Ada Milea, Bobo Burlăcianu și Cristi Rigman lansau Alcool – albumul, care cuprinde 23 de cântecele inspirate de poeziile din volum. Prima variantă transformată-n spectacol de teatru a textului cântat a fost adusă pe scenă de Mihai Măniuțiu (regie) și Adrian Damian (scenografie), la Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște, cu un unic performer - Vava Ștefănescu (care a semnat și coregrafia). Vava, director al Centrului Național al Dansului din București, se-arată rar dansând pe scenă - momentul din 2014 când am văzut-o unduindu-se în decorul-catedrală al lui Adrian a fost ca un spectacol de magie.
Ea e sălbatică și-i mereu gata-gata să sară
și să muște și-i gata-gata să adoarmă la mijlocul săriturii.
Ea are capcane cu miere în jurul gurii,
încât îți vine să tragi peste ea cearșaful pădurii.
Ea este verde și amară.
Ea este foarte blândă, foarte frumoasă și foarte periculoasă.
Cetățeni, n-o lăsați să iasă din casă.
(din Poem de dragoste)
Abia la final a fost musical-ul Alcool, realizat de aceeași echipă de la Târgoviște (mai puțin Cristi Rigman, care joacă la Cluj, așadar e greu de adus frecvent la București), la care s-au adăugat actorii Teatrului Nottara din București (Ada Navrot, Crenguța Hariton, Ioana Calotă, Gabriel Răuță, Alexandru Jitea), Alexandru Neagu (tobe) și Vladimir Ivanov (chitară, îl știți de la Pinholes).
Adrian Damian, cel mai probabil scenograful momentului, a imaginat un bar ca o catedrală – alcoolicii intră pe uși care se transformă în vitralii cu ajutorul luminilor, se împleticesc de sticle goale, cad, se ridică, dansează și cântă. Telefoanele montate de pereții din cărămidă și podeaua acoperită de pământ te duc cu gândul la un spațiu deschis, alcoolicii, îmbrăcați în straturi de haine nepotrivite între ele, aduc a niște oameni ai străzii; de fapt asta e foarte mișto la Adrian - folosește aceeași părticică de spațiu și, în funcție de unde te apuci să o observi, în mintea ta ea se transformă, devine cu totul altceva, servește altui scop. În varianta de la București, momentele de dans ale Vavei (cu precădere unul în care se mișcă pe sunetele improvizate ale chitării lui Vladimir) au rămas, intacte, superbe, dătătoare de senzație că timpul se poate opri în loc sau că nu contează în lumea asta măsurată între două pahare.
Vai, săracii, vai, săracii alcoolici,
cum nu le spune lor nimeni o vorbă bună!
Dar mai ales, mai ales dimineața când merg clătinându-se pe lângă ziduri
și uneori cad în genunchi și-s ca niște litere
scrise de un școlar stângaci.
(din Poemul alcoolicilor)
Unul dintre preferații mei de pe scenă este Bobo, care demonstrează nu numai că este un cântăreț extraordinar (mi-amintesc și de momentele când cânta din nară alături de Ada în Nasul după Gogol, montat de Alexandru Dabija), dar că este și un actor foarte expresiv. Alcool e un omagiu adus textelor lui Ion Mureșan, sunt 60 de minute de dans și muzică, un concert care se joacă de-a teatrul, la care cu un ochi veți plânge și cu altul veți râde. La final, dacă aveți noroc, veți avea parte și de bis pentru unele dintre melodii.
Dumnezeule, totul a fost băut!
Și tot mai trece noaptea pe drum un om cu o distilerie mică pe umăr.
(din Întoarcerea fiului risipitor)
Următoarea reprezentație a spectacolului Alcool va avea loc pe 18 ianuarie, la Teatrul Nottara.