Black Mirror și-a câștigat statutul de serie-cult imediat după apariție - o combinație de SF și satiră, cu o viziune cinică asupra modului în care tehnologia ne modelează cotidianul și a consecințelor care decurg de aici. După o pauză de aproape doi ani, sezonul trei a fost printre cele mai așteptate noutăți ale toamnei și a urcat rapid între topicurile fierbinți de pe Twitter vineri, 21 octombrie, ziua lansării pe Netflix.

***

În septembrie 2015, tabloidele londoneze vuiau însufleţite de un nou scandal: David Cameron, prim-ministrul al Marii Britanii, era acuzat că în anii de studenție a mimat o partidă de sex oral cu un porc mort în cadrul unei ceremonii de iniţiere. Imaginea era grotescă, însă extrem de familiară: cu doar 4 ani înainte, în „The National Anthem”, episodul ce deschide primul sezon al seriei, teroriștii care o răpiseră pe prințesa Angliei cereau ca, în schimbul eliberării, prim-ministrul să facă sex cu un porc și să transmită operațiunea în direct la TV. Charlie Brooker, creatorul serialului, a negat că ar fi știut ceva despre povestea asta atunci când s-a apucat să scrie scenariul. Situația se repetă oarecum în 2016: în primul episod al sezonului 3, „Nosedive”, viața depinde de numărul de like-uri primite, specialiștii în marketing digital sunt noii terapeuți și ipocrizia e politica la ordinea zilei, pentru că la fiecare interacțiune socială pierzi sau câștigi puncte. Iar scorul general condiționează ratele pe care le poți obține la un credit, joburile la care ai acces. Vi se pare exagerat? Mai gândiți-vă o dată: China va implementa un sistem asemănător în viitorul apropiat, sub îndrumarea partidului unic, iar în App Store există o aplicație de rating pentru oameni, cu sloganul “Peeple - character is destiny”.  

Distopia care se apropie îngrijorător de realitate e ingredientul special al acestei serii care explorează modul în care interacționăm cu tehnologia, prețul pe care îl plătim pentru progres. Ce se întâmplă pe ecran e cu atât mai credibil cu cât e ușor de recunoscut în jur - obsesia pentru imortalizarea cotidianului și fericirea pe care o mimăm pe rețelele sociale, încrederea oarbă în tehnologie și vulnerabilitatea care decurge de aici, anonimatul online care scoate la iveală ce e mai josnic în oameni. E o combinație între Zona crepusculară și La limita imposibilului, plasată într-un viitor foarte apropiat ori într-un prezent alternativ, extrem de plauzibil. Iar oglinda întunecată din titlu este ecranul adictiv în care ne reflectăm zilnic - fie el smartphone, tabletă sau monitor.

Episoadele foarte diferite ca ton și conținut sunt încă unul dintre punctele forte ale serialului - nu știi niciodată la ce să te aștepți, dar ești sigur că urmează o întorsătură de situație care va duce lucrurile către un final sinistru. Dincolo de teama legată de consecințele dependenței de tehnologie, caracteristică pentru primele sezoane din Black Mirror e tocmai lipsa fundamentală de speranță, senzația de capcană din care n-ai cum să scapi, lupta inutilă a personajelor. Sezonul trei a fost niţel îmblânzit ca să fie mai uşor digerabil în doze mari - e difuzat pe Netflix, cu toate cele 6 episoade disponibile deodată. În cuvintele lui Brooker, „we wanted to not always fling you into a pit of despair. Sometimes we kick a few f**king hope biscuits at you on your way down”. 

Pe scurt, sezonul nou e cam așa: eroina din „Nosedive” e într-o permanentă goană după like-uri și își construiește singură un sistem de auto-cenzură, o închisoare mentală cu pereți din zâmbet fals. „Playtest”, în regia lui Dan Trachtenberg (autorul lui 10 Cloverfield Lane), funcționează ca un film de groază al cărui personaj principal va fi nevoit să-și înfrunte propriul bagaj emoțional într-un joc de realitate virtuală. Da, sună un pic a Cronenberg și eXistenZ, și nu veți ști până în ultima clipă cât e imaginație și cât e tehnologie care a luat-o razna. În „Shut Up and Dance”, un adolescent este șantajat de necunoscuți după ce e înregistrat masturbându-se în fața computerului - și ne mai întrebam de ce Mark Zuckerberg a lipit bandă adezivă peste camera și microfonul de la laptop. Atunci când tehnologia cedează și implanturile pe care se bazau pentru orice decizie încep să dea rateuri, soldații din „Men Against Fire” trebuie să înfrunte consecințe cu totul neașteptate. În cel mai lung episod al sezonului, „Hated in the Nation”, detectivii londonezi dintr-un viitor nu-foarte-îndepărtat investighează o serie de crime al căror numitor comun e un hashtag de pe Twitter.

„San Junipero” surprinde cu o infuzie neașteptată de romantism și speranță - a fost episodul meu preferat din sezonul 3, e cel mai optimist din toată seria și v-aș recomanda să-l vedeți ultimul, pour la bonne bouche. Povestea a două fete care se îndrăgostesc într-un orășel de la malul mării, cândva prin anii ‘80, e un soi de Cenușăreasa pe ritmuri disco, în culori pastel. Un love story neconvențional din toate punctele de vedere, care transcende timpul și conștiința, și în care tehnologia oferă a doua șansă la fericire. 

Drone, big data, cloud computing, realitate virtuală, romance, horror, thriller şi satiră - Black Mirror e genul ăla de serial pe care nu e indicat să-l vedeţi seara, înainte de culcare. Mai întâi, pentru că e greu să va opriţi după un episod, şi n-o să știti cum trece timpul. Apoi pentru că o să va pună pe gânduri, şi în cele câteva ore rămase din noapte o să vă perpeliţi cu tot soiul de întrebări. Ce rating oi mai avea la Uber? De ce continui să postez chestii pe Instagram? De ce vreau să impresionez nişte necunoscuţi? Cum fac să-mi dezactivez camera de pe laptop? Şi oare ce aş alege între nefiinţă şi o eternitate cu risc de plictiseală? 

Happy binging!