„În general, prestigiul pietonilor s-a şubrezit mult. Ei, care au dat lumii oameni iluştri ca Horaţiu, Boyle-Mariotte, Lobacevski, Gutenberg şi Anatole France, sînt nevoiţi acum să se strîmbe cum nu se poate mai caraghios ca să atragă atenţia asupra existenţei lor.” - Ilf & Petrov
Mâine, în cinci mari orașe din România, începe Street Delivery nr. 11. L-am rugat pe Cristian Neagoe, co-fondator și curator al evenimentului care închide strada pentru mașini și o deschide pentru oameni, să ne răspundă la câteva întrebări despre cum se recucerește spațiul public.
Cum s-a schimbat pentru tine Street Delivery, de la T0, la T10?
Într-adevăr, a existat un T0, un prim prototip de Street Delivery, o variantă beta, să-i spunem. S-a numit Art Delivery și a durat doar două zile.
În primăvara lui 2006, când a apărut ideea de a închide o stradă în centrul Bucureștiului și de a o reda pietonilor, problema cu care mă confruntam eu era legată de conținut. OK, Ordinul Arhitecților din România (OAR) obținuse autorizația de închidere a circulației — un lucru nu foarte simplu de făcut nici acum. Cărtureștiul, vecin de stradă cu OAR, era mai mult decât dispus să ajute. Am vorbit și cu alți vecini și cu toții erau de acord că strada lor devenise nu doar parcare permanentă, ci și un soi de toaletă publică. Literalmente mirosea constant a urină, iar odată cu lăsarea serii se făcea beznă. Dar cu ce să umpli o astfel de stradă? Și de ce ar veni lumea să o bată la pas?
Șerban Sturdza (Președintele OAR pe atunci) mi-a arătat într-o discuție cu Șerban Radu (Cărturești) cum axa Est-Vest a Bucureștiului e sugrumată de mari bulevarde și de trafic, iar o pietonală între Grădina Icoanei și Cișmigiu ar transforma semnificativ centrul orașului, locuirea în zonă și bunăstarea bucureștenilor. Misiunea mea a devenit să traduc argumentele urbanistice pentru un public mai larg și să creez un eveniment în care lumea să folosească strada ca pe un bun public și să o revendice în consecință.
Zi și tu, ce job mișto aveam! Să chemi un puști de 21 de ani și să-i dai pe mână o stradă, chiar și pentru 3 zile!? Nimeni nu știa ce o să iasă din asta și nici așteptările nu cred să fi fost prea mari.
Am început să mă gândesc la posibilități. Chiar putem să facem asta? Putem să redăm o stradă oamenilor, să o mobileze cu propriile lor idei și proiecte și emoții și prezențe și bucurii și tristeți și probleme și soluții? Ce buget avem? N-avem. Ok, atunci ce avem? Care-s cărțile cu care putem să intrăm în jocul ăsta și să-l câștigăm?
Principalul meu atu erau (și sunt) oamenii. Am pus mâna pe telefon și am sunat pe toată lumea pe care o știam implicată în câte un trib creativ, de la scriitori la grafferi, de la galeriști la cineaști, de la Studiourile Buftea la Muzeul Național de Artă Contemporană. Apoi m-am dus pe străzi, la evenimente, la petreceri și timp de vreo două săptămâni numai despre asta am vorbit: „Uite, avem o stradă. Hai să o ocupăm. Hai să o transformăm. Hai să ne întâlnim și din întâlnirea asta să facem magie. Hai să ne recuperăm comunitatea. Te bagi? Bani n-avem, dar garantez că o să fie chestiile de bază: curent, apă, câteva bănci, câteva mese. În rest, hai în stradă!”
Momentul T10 înseamnă deja a 11-a ediție a evenimentului care e cunoscut acum drept Street Delivery. Apropo, i-am schimbat numele din două motive: 1) fiindcă ne-am dat seama că nu Artă livrăm noi în stradă, ci însăși Strada către cei care o iau în posesie; 2) fiindcă galeriștii cu care am vorbit mi-au adus aminte că sub cerul liber lucrările sunt expuse la ploaie.
În 2016, Street Delivery se întâmplă în 5 orașe: București, Timișoara, Iași, Cluj, Baia Mare. Ne revendicăm străzile de 11 ani în București, 10 în Timișoara, 4 în Iași, 2 în Cluj și e prima ediție în Baia Mare. Orașe mai mult sau mai puțin îndepărtate ne cheamă să organizăm Street Delivery și pe străzile lor: Constanța, Alexandria, Făgăraș, Sinaia, Craiova, Chișinău, Burgas, Ruse. Câteva organizații ecoturistice din arii protejate ne-au propus să adaptăm împreună ideea pentru o serie de evenimente Village Delivery, în fiecare an în alt sat. Circa 50.000 de persoane vin în fiecare an la Street Delivery, dacă adunăm publicul din cele 5 orașe. Street Delivery a devenit o instituție a spațiului public și o platformă prin care oamenii își recuperează orașele.
Street Delivery m-a crescut la fel de mult pe cât l-am crescut și eu pe el. Și cel mai mișto lucru: când lansezi Street Delivery într-un alt oraș. Am pregătit terenul la Timișoara, dar nu am fost acolo; în schimb, la Iași am participat la prima ediție. La fel la Train Delivery în Gara de Nord. Sau Rahova Delivery. Câte trei zile de Zonă Autonomă Temporară pe străzile orașului în care nivelul meu de fericire a depășit orice scări Richter sau Mercalli.
Mulți se plâng că teritorul actual al Street Delivery la București a devenit neîncăpător - cum e de rezolvat problema asta?
La ultimele două ediții am extins evenimentul în Piața George Enescu, cu Street Delivery Sports, unde ne-am întâlnit cu rolleri, skateri, puști pe trotinete, tir cu arcul, surf pe balta de ploaie și echipe internaționale de bike polo.
La ediția 11 ne reconcentrăm însă pe strada Verona și Grădina Icoanei, care vor fi dedicate întâlnirii dintre meșteșugarii tradiționali (cizmari, ceasornicari, tâmplari, croitori, șelari, ceaprazari etc.) și noua generație de makeri (tehnomagi, electroniști, hardware freaks, designeri de produs, de modă, ilustratori, arhitecți, artiști 3D, programatori șamd).
Construim punți între meseriași vechi și noi pentru un schimb de tehnici și viziuni din care să iasă scântei. Ce pot să creeze împreună un cizmar și un artist 3D? Dar un programator și un tocilar, un DJ și un ceasornicar? Hai să vedem!
De unde tema asta a meșteșugarilor?
În ultimul timp, industriile creative au început să devină tot mai active, mai vizibile, să-și facă loc pe străzile și prin cartierele orașului. Grupuri de prieteni, colegi de muncă sau de apartament se asociază și se apucă de meșterit la fațada socială și culturală a orașului. Se întrec în campanii de crowdfunding și aplicații, observă nevoile comunității în care trăiesc și vin cu soluții deștepte.
În același timp, o altă parte a orașului dispare. Recent, în urma controalelor ISU, s-au închis atelierele aflate în clădiri cu risc seismic (adică peste 80% din toate atelierele tradiționale), iar mulți dintre meșteșugari au rămas fără spații de lucru, fără clienții lor fideli și, prin urmare, fără meserie. Vrem să-i ajutăm pe acești oameni să-și regândească meșteșugul astfel încât să câștige un public nou și să inspire la rândul lor noul val de makeri.
Una din ideile de bază ale Street Delivery era să ducă la crearea unui traseu pietonal / cultural extins. Ce s-a ales de ideea asta?
Planul Urbanistic Zonal creat de Șerban Sturdza și OAR ar fi unit Grădina Icoanei de Cișmigiu într-o plimbare relaxată de 15 minute printre monumente istorice și arhitecturale, pe alei pietruite, cu mulți copaci și cafenele. Deși PUZ-ul a fost semnat și lăudat de Primăria Generală, nu s-a executat nimic din ce presupunea el. Dosarul a fost lăsat într-un sertar pentru 5 ani, termenul limită al unui PUZ, indiferent de insistențele noastre pentru a fi aplicat. Anul trecut, Ordinul Arhitecților București a creat un nou PUZ adus la zi și sperăm ca acesta să atragă mai multă „voință politică”.
Sunt voci care ne spun că ar trebui mai multă acțiune directă. E interesant de văzut dacă lumea s-ar coaliza într-un mesaj pentru spațiu public de calitate. Tind să cred că prioritar pentru Primăriile bucureștene rămâne nu omul, ci automobilul și infrastructura care vine o dată cu el, care segregă și consumă.
Crezi că SD a schimbat în vreun fel orașul sau felul în care ne gândim la oraș?
E evident că orașul ne influențează. E nevoie să-l transformăm la rândul nostru, ca să ne placă să trăim în el, altfel calitatea vieții noastre scade.
Până în 2050, 84% dintre europeni vor trăi în zone urbane, conform unui studiu UE. Asta înseamnă foarte mulți oameni în spații populate tot mai dens. Va trebui să creăm o țesătură urbană care să reziste și să prospere. Tot până în 2050, marile orașe, principalii producători de poluare, vor trebui să-și reducă amprenta de carbon cu 80% pentru a preveni efectele catastrofale ale încălzirii globale.
Bucureștiul e cel mai congestionat oraș din UE și pe locul 6 în lume. În medie, șoferul din București pierde 196 ore pe an (51 de minute pe zi) din cauza aglomerației. Nu întâmplător, Bucureștiul este și cea mai poluată capitală europeană. Locuitorii săi trăiesc cu 2 ani mai puțin din cauza stresului, a calității aerului și a apei.
Cred că întărirea societății civile nu se poate face în lipsa luptei pentru spațiu public real, pentru agora, pentru locul în care lucrurile se dezbat împreună. Spațiul public de calitate este diagrama unei societăți civilizate.
Felul în care ne purtăm în public, în care interacționăm cu ceilalți și lucrurile care se întâmplă în spațiul public, toate acestea țin de participare. Iar participarea este esența corpului politic și motorul democrației. Spațiul public este vital într-o democrație pentru că funcționează ca loc de întâlnire între oameni care schimbă idei, emoții, argumentează și decid lucruri, creează și întăresc comunități, iau parte la ceea ce numim “societatea civilă”. Cele mai bine concepute spații publice hrănesc un optimism civic fără de care societățile umane nu pot coopera.
PS: [După Street Delivery București de anul ăsta vreau să ajung și la prima ediție Street Delivery Baia Mare (17-19 iunie 2016). E un oraș pe care l-am cunoscut pentru prima oară acum două săptămâni și care are niște lecții de dat. Și de luat.]
Foto main: Pictura murală a lui Saddo, făcută pe Str. Arthur Verona, la Street Delivery 2015. Sursa: Saddo
